Alăptatul la sân sau simbolul iubirii necondiţionate

Sânii au fascinat mereu. Această parte a corpului care întruchipează feminitatea, mici, mari, inegali, sub formă de măr sau de pară, naturali sau artificiali au devenit un centru de interes pentru toată lumea. Pe lângă veleităţile estetice şi erotice ale nurilor, aceştia au un rol mult mai important şi mai puţin superficial. E vorba de alăptatul celor mici. E a doua legătură ce se creează între mamă şi copil, după cordonul ombilical. Cordonul ombilical îl hrăneşte pe cel mic nouă luni, cât are nevoie să se pregătească să devină un mic om, gata să ia viaţa în piept. Pe urmă, adăpostul cald al uterului este schimbat cu braţele mamei, glasul cald, iar sânul ia locul cordonului ombilical. De aceea sânii au fost aşezaţi pe pieptul mamei, între cele două braţe protectoare ale femeii, aproape de inimă. Pentru ca bebeluşul să resimtă în primele luni de viaţă, siguranţa cunoscută de pe parcursul sarcinii. Mama îi dă toţi nutrienţii de care are nevoie, anticorpii şi odată cu ei îi trimite şi iubire, liniştea de care are nevoie pentru a creşte mare şi voinic. Iar femeia, în timpul alăptării, simte toată iubirea celui mic şi împlinirea ca mamă.
În ciuda nenumăratelor dispute ce apar pe marginea alăptatului la sân, acesta rămâne un proces pe cât de intim, pe atât de plin de candoare. Ce poate fi mai frumos, decât o mamă care dă din propria sa sevă pentru a hrăni şi a creşte un alt suflet. Sau privirea celui mic, care hrăneşte atât prin guriţa mică şi perfectă, cât şi prin ochişori, urechiuşele delicate şi atingerile pe pielicica fină. E tabloul care conturează perfect iubirea absolută, necondiţionată, în care amândoi oferă fără să aştepte nimic în schimb. Fiecare picătură de lapte pe care mama o dă copilului, este un fir în plus în legătura puternică ce apare între cei doi. Alăptatul este mai mult decât un simplu act fiziologic, necesar creşterii şi dezvoltării. Acesta este completat de partea psihologică, afectivă, care transformă nişte substanţe care se transferă de la unul la celălalt, în pură magie. În care hormonul iubirii, oxitocina, se descarcă în cantităţi incredibil de mari în amândoi. Alăptatul la sân este momentul în care copilaşul învaţă ce este iubirea.
Alăptatul la sân este un proces complex, cu beneficiari de ambele părţi, o simbioză perfectă în care unul oferă hrană şi iubire, iar celălalt satisfacţii şi împliniri.
Bianca POP