Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie

Comisia Economică din Senat l-a invitat la audieri pe actualul ministru al Finanțelor, Florin Cîțu, pentru a da explicații despre împrumuturile contractate în ultimul timp de statul român. Iniţiativa îi aparţine senatorului ALDE Daniel Zamfir, președintele Comisiei, care vrea să afle “la ce costuri s-a împrumutat, de ce s-a împrumutat, ce a făcut cu banii”. Lăsând la o parte tenta politicianistă a “interogării” (să nu uităm că ALDE a susţinut aproape până în ultima clipă guvernarea PSD), trebuie să recunoaştem că solicitarea lui Daniel Zamfir este şi justificată şi bine-venită. Să ne reamintim că, pe cînd era în opoziţie, PNL-ul contesta tocmai împrumuturile foarte mari făcute de PSD, şi iată că, acum, ajuns la guvernare, recurge exact la aceeaşi practică, şi chiar la o scară mult mai mare.

După un împrumut de 20 miliarde lei (peste 4 miliarde euro) făcut în numai două luni, în această săptămână guvernul PNL a mai împrumutat încă 3 miliarde euro de pe pieţele externe. În total, peste 7 miliarde euro. Ultimul credit a fost luat  printr-o emisiune de obligaţiuni denominate în euro, structurată pe două tranşe: una cu scadenţa pe 12 ani, iar cealaltă pe 30 de ani, la o dobândă – după cum afirmă Zamfir – mai mare decât cea la care se împrumută Bulgaria, Polonia sau Grecia, de 2,5%. În aceste condiţii nu este chiar de mirare că investitorii au plasat ordine de peste patru ori cât a programat Finanțele, fapt considerat de Cîţu de bun augur, deoarece aceasta ar arăta că ţara noastră se bucură de “încredere”. Aşa o fi, însă împrumutul tot împrumut rămâne şi va trebui returnat, iar asta nu o va face domnul Cîţu, ci noi. Şi copiii noştri. Cum şi cu ce preţ, rămâne de văzut.

Revenind la credite, să menţionăm că acestea erau anunţate în Legea bugetului pe anul în curs, care prevede că necesarul de finanţare al României va fi făcut şi prin accesarea substanţială de credite externe. Însă, după cum probabil vă reamintiţi, Legea bugetului a fost asumată de Guvern, fără a mai fi trecută prin Parlament, fapt fără precedent, dacă nu mă înşel. Degeaba opoziţia a contestat procedura la Curtea Constituţională căci, până cînd instanţa supremă va lua o decizie, legea îşi face efectele. Evident, nici accesarea acestor credite nu a fost dezbătută în Parlament, deoarece legislaţia actuală nu prevede aşa ceva. Şi dacă tot am ajuns la legislaţie, să spunem că acelaşi Daniel Zamfir a afirmat că va propune o lege conform căreia împrumuturile României să fi aprobate de Parlament. Nu ştiu cît de fezabilă este o astfel de iniţiativă – căci parlamentarii noştri ar fi în stare să voteze unii contra celorlalţi numai aşa, de-ai dracu’ – însă dacă o astfel de lege ar exista parcă lucrurile ar fi cumva mai normale.

Pe de altă parte, nu se ştie exact ce se va face cu aceste credite deja luate. Oricum, se pare că banii nu vor fi utilizaţi nici pentru dublarea alocaţiilor pentru copii – treabă pe care Guvernul vrea să o amâne pentru vara acestui an, când din banii aceştia nu se ştie ce va mai rămâne -, şi nici pentru majorarea cu 40% a pensiilor, planificată pentru toamnă. Ştiu şi eu?, poate ne va povesti domnul Cîţu despre nişte autostrăzi, nişte spitale regionale…

Nu am pretenţia că pot decide care decizie de politică macroeconomică este bună şi care nu, însă nu pot să nu fiu îngrijorat că ne tot împrumutăm în draci şi nici nu pot să nu constat că, până una-alta, actuala politică economică seamănă leit cu cea trecută: altfel spus, aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.

Viorel DĂDULESCU