6 degete la stânga

Un ipochimen care îmi calcă în urmă, se bagă în seamă, îmi face observații, încearcă să fie spiritual și caustic, dacă a văzut că îi ignor scremerile patetice, a considerat că un text al meu, de alaltăieri, care a ajuns distribuit în toată țara, este „comunist 100%”.
Altul, cinic și voios, mă acuză de sămănătorism diabetic (nu a spus dumnealui așa ceva, fiindcă nu are de unde să i se ivească și să crească) și de fariseism, fiindcă în fond, cei cărora mă adresez sunt niște deshibernați larvari, milogi umezi, care așteaptă para mălăiață din pomul statului.
Lesne îi așezăm în categorisirea acestui tânăr care crede că e abonat la eternitatea fizică și la pătrățelele abdominale, obținute din citit, pe părinții lui, pe bunici. Până una-alta, tot aceștia au stat în ger la cozi, să ii ducă iacobinului de azi lăptic și o bucată de carne, tot umezii ăștia l-au ținut la școală și l-au îmbrăcat frumos să meargă la gagici. Un altul, dincolo de faptul că ne consideră și el un balast pentru nacela socială, uitând că dacă arunci prea mult din balast, te-ai dus pe copcă, fiindcă balonul nu mai poate fi manevrat, devenind un fel de maro zburător, continuă cretinește o aserțiune pe placul suficienților cu bromhideroză mentală, că noi toți, cei care am călărit în două secole diferite, am fost comuniști, deci dușmani ai popolului suveran!Da, măi, istețule cu procură, comuniștii ăștia băloși au fost la Revoluție! Sigur, poți să zici că nu aveai vârsta de baricadă, că erai scutelnic, dar nu te-am văzut, în 10 august 2018, să fii în față, aveai vârsta să ceri cu glasul tare.
Ce am dorit eu cu acea postare?
Stâmpărul de ură, artificială, provocată, planificată, toleranță, acceptarea opiniei celuilalt, înțelepciunea de a nu face jocurile politicienilor. Culmea, că dintre cei de vârsta mea, din Septuagenaria, nimeni nu mi-a strigat cu piatra peste gard. Au făcut-o, și o fac în schimb neterminații.
Cine sunt neterminații? Impotenții care nu au dus nici măcar un vis erotic până la capăt, cei care în profil își trec „școala vieții” la studii, ei având până în 30, looserii unor bătălii care nici nu au avut loc, dar din care ei s-au întors cu răni eroice, atoateștiutorii care în ultimii 1000 de ani nu au călcat pragul unei biblioteci, dar care te înjură, cu floricele de stil, dacă nu cânți cu el aceeași manea, sau cine știe ce alt răsfăț muzical.
Dacă ei vor gospodări viitorul, atunci ne facem buletin de Rai.
Lăsați-ne, în pace: mulți oameni,foarte mulți nu sunt săraci din lene, din puturoșenie activă, ca a voastră, ci din cauză că așa merg lucrurile lumii, iar faptul că pensionarul este chitit pe suta aia de lei, pe procentul electoral, pe promisiunea cu gura plină, nu este o obsesie, nici vina lui. A fost ținut departe de carte, de exercițiul gândirii, tocmai ca să tacă dacă i-ai pus în blid nenorociții ăia de bani de hârtie.

Cornel UDREA