1300 de km pentru a scrie istorie

Aniversarea a o sută de ani de la Marea Unire este un prilej de sărbătoare pentru suflarea românească. Cu durere în suflet şi dor de vremuri trecute sărbătoresc şi românii din Basarabia şi Bucovina. Pentru ei, destinul a fost nemilos. Au fost smulşi cu forţa din braţele Patriei Mamă şi aruncaţi în ghearele necunoscutului.
Astăzi, din păcate, în an centenar, ne putem vedea fraţii doar trecând vama, o vamă nedreaptă. Pentru a marca acest an important tuturor românilor cu suflet curat, cei care cred în a doua mare unire, unioniştii din România şi Republica Moldova, au organizat un marş nemaipomenit. Participanţii aveau ocazia de a descoperi la pas o Românie altfel, străbătând locurile semnificative pentru Marea Unire şi Primul Război Mondial. Startul acestei aventuri a avut loc pe 1 iulie la Alba-Iulia- cetate simbol, refugiul şi speranţa celor care au trăit sau visează la o nouă Reîntregire a neamului românesc.
Străbătând 1300 de km, traversând Carpaţii şi Prutul, urcând dealuri şi coborând văi, bravii cavaleri ai unirii, după multe obstacole întâlnite de-a lungul drumului, urmează să ajungă pe 1 septembrie la Chişinău, Capitala Unirii 2018. Oraşele în care au răsunat cântece patriotice şi scandări precum „Basarabia e România” au fost Cluj-Napoca, Reghin, Sibiu, Curtea de Argeş, Ploieşti, Bârlad, urmând Iaşi şi Chişinău. Eroii acestui marş au uitat de oboseală, de temperaturile ridicare de afară, au uitat chiar şi de familie câteva zile pentru a se dedica cauzei unioniste şi a fi parte la ceva pur ce nu poate fi descris în cuvinte. Nu poţi simţi cu adevărat sentimentul de patriotism şi dedicare a tinerilor unionişti, decât dacă eşti în mijlocul lor, ascultându-le poveştile şi cântând alături de ei.
Nu există satisfacţie mai mare decât aceea de a şti că ai fost acolo, cu ei, pentru o Românie Reîntregită. Cei care s-au întâlnit cu coloana de participanţi au putut vedea tineri puternici, oameni hotărâţi, cu steagurile în bătaia vântului, licăriri în ochi şi o dorinţă arzătoare de a reface România dodoloaţă. Basarabeni, moldoveni, ardeleni, olteni- toţi au aprins Flacăra Unirii şi au făcut istorie. Marşul Centenar a fost unul demn de anul 2018, an cu o semnificaţie importantă. Deşi răsunetul evenimentului a fost impresionant, căldura şi deschiderea cu care erau primiţi atât de către primari, preoţi, cât şi de săteni stă drept dovadă, presa naţională a ocolit acest subiect. De-a lungul celor peste 60 de zile de marş prin regiunile României, foarte puţini au fost cei care au mediatizat şi au scris despre vocea şi strigătul unioniştilor. Este nedrept. Oamenii meritau să ştie mai multe despre iniţiativa şi eforturile comune ale românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Cel mai mare obstacol în calea marşului a fost pus pe 26 august, cu o zi înainte de Ziua Independenţei Republicii Moldova. Participanţilor li s-a interzis de către vameşii din RM să treacă Prutul pe jos, cu toate că anterior îşi dăduseră acordul.
Trei zile şi două nopţi au fost nevoiţi să doarmă la graniţă, în corturi, adormind de fiecare dată cu speranţa că a doua zi va aduce soarele. După tentative de dialog cu grănicerii, greva foamei şi apeluri către conducerea ambelor state, cavalerii unirii au fost lăsaţi să treacă vama, însă fără George Simion, preşedintele Acţiunii 2012, care a primit interdicţie. Incomodităţi au toţi românii care doresc în zilele acestea să meargă în Republica Moldova, liberă trecere având doar cei care nu sunt suspectaţi că vor participa la mitingul de sâmbătă al unioniştilor.
Un joc murdar al politicienilor din Republica Moldova, nişte ordine date din teamă, teama că moldovenii vor unirea. După un drum lung şi anevoios, Marşul Centenar se află peste Prut, aproape de Chişinău. Acolo vor ajunge pe 1 septembrie, atunci când glasurile lor vor fi unul. Toată suflarea românească va face cunoscută dorinţa de veacuri a neamului. Basarabia e România. Cum putem sărbători altfel Anul Centenar, decât ACASĂ?