Ziua internațională a bolnavilor

Din 1993 încoace, la iniţiativa Papei Ioan Paul al II-lea, în 11 februarie se aniversează Ziua internaţională a bolnavilor. Poate că în alte părţi ale lumii această zi este – atâta cât ar putea fi – una aniversară, însă la noi mai degrabă ar putea fi una comemorativă. Căci, mai bolnav decât un bolnav sau altul la noi este chiar sistemul de sănătate. Situaţia nu este nouă, este cronică cum se spune în limbaj medical, însă, deocamdată, noi nu am găsit un tratament cât de cât eficient.

Conform Oficiului european de statistică, în 2015, cel mai ridicat procent al deceselor care ar fi putut fi evitate era înregistrat în România (48,6%) şi Letonia (47,5%), iar cel mai scăzut era în Franţa (23,6%) şi Belgia (26%).

O altă statistică, din 2017, a organizaţiei “Salvaţi Copiii”, arată că România pierde anual circa 1.500 de nou-născuţi, astfel că ne menţinem pe primul loc în Uniunea Europeană la mortalitatea infantilă, cu o rată de 8 decese la 1.000 de copii născuţi vii. De asemenea, la fiecare 6 ore, un copil mai mic de un an moare, aşa că România face parte dintre ţările europene cu cele mai multe decese ale copiilor sub 5 ani (11,1 la 1.000), doar Moldova și Albania având rate mai ridicate.

Măcar o treime dintre aceste decese ar putea fi prevenite prin programe suport pentru mame şi copii, şi prin dotarea maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi cu echipamente performante. De infecțiile intraspitalicești, asociate asistenței medicale, nici nu are rost să mai vorbim.

O altă analiză, din 2018, a Institutului Naţional de Statistică arată că, deşi numărul spitalelor a urcat la 576 faţă de 567 în 2016, numărul de paturi pentru internare a rămas constant: 132.000, dintre care 122.000 în oraşe şi aproape 10.000 la sate. Aceeaşi statistică spune că în oraşe au funcţionat 10.700 cabinete medicale de specialitate, iar în sate numărul acestora a fost de 26 ori mai mic (403 cabinete), motiv pentru care numărul de locuitori per cabinet medical a fost de 23 ori mai mare în sate faţă de oraşe. Tot în 2017, sistemul de sănătate avea doar 58.600 de medici, o cincime fiind medici de familie, circa două treimi dintre ei profesând în mediul urban.

Din păcate, situaţia nu pare a se fi îmbunătăţit anul trecut. Minunatele spitale regionale de urgenţă nu există nici măcar pe planşetele proiectanţilor, iar cadrele medicale, în ciuda majorărilor salariale, continuă să plece într-o veselie din ţară.

Pare clar că fără investiţii serioase situaţia nu poate fi rezolvată. Ce-i drept, în mult hulitul buget de stat pe acest an, pentru Ministerul Sănătăţii este prevăzută o alocare financiară de 9,485 miliarde lei, cu 64,6% mai mare decât cea de anul trecut. Însă, acest buget este doar “pe hârtie”, şi se bazaează pe o prezumtivă creştere a veniturilor de 5,5%, aşa că numai sfinţii ocrotitori ai bolnavilor ar putea şti dacă cele 9,485 miliarde lei vor ajunge într-adevăr în sistemul nostru de sănătate.

Viorel DĂDULESCU