Ziduri şi garduri

RADU VIDA

După modelul Berlinului, barierele din comerţul Europa-China cad una după alta. Am intrat, iată, în al zecelea an de când cele două… continente, practic, poartă dialog în ceea ce priveşte interesele comune: dezvoltarea. La sfârşitul ultimei runde de negocieri dintre cele două părţi s-a scos în evidenţă platforma de încredere la care s-a ajuns în cooperarea economică şi comercială. „O centură, un drum” şi „Strategia europeană de dezvoltare” au căpătat noi valenţe. În contextul în care – se ştie – avantaj reciproc nu prea există, decât în exprimările „de lemn” ale politicienilor de pretutindeni, China şi Europa au dezvoltat relaţii care poziţionează dezvoltarea celor doi pe linia ascendentă a încrederii reciproce. Reuniunea a constatat – pe bune – intensificarea cooperării bilaterale, precum şi rolul tot mai accentuat al G20.

Sigur că, ar trebui ca şi noi să fim mulţumiţi de această nemaipomenită oportunitate de dezvoltare a relaţiilor cu China. Dacă nu se întâmplă aşa, e pentru că, politica interesului personal (din partea noastră) şi cea a viziunii globalizatoare (din partea chineză) nu sunt compatibile. Simpla prezenţă a delegaţiilor româneşti în fabuloasa şi fascinanta Chină nu determină găsirea de noi oportunităţi în ceea ce priveşte calea dezvoltării economice. Există, e drept, la nivelul Uniunii Europene un imens aparat de manipulare a „celor mici” de a se abţine de la relaţii directe cu China. Ecuaţia este simplă, iar rezolvarea ei depinde numai de noi. Bau-bau cu regimul politic, drepturile omului, colaborarea păguboasă ş.a. ţine doar la acele viziuni politice care nu au nici un fel de… viziune. Şi care, pe baza sperietorii cu… culoarea roşie la comunismului chinezesc se feresc de tămâia capitalistă a structurii lor economice. Este, să recunoaştem, o manipulare uşor de realizat şi, mai ales, de implementat în sufletele celor care nu au prea multe de oferit, dar zac la umbra ideologiilor. În loc să vadă realitatea zilelor noastre şi să se angajeze, temerar, în negocieri de „mare respiraţie”, aşa cum cere China prin potenţialul pe care îl are. Nici măcar cele câteva iniţiative româneşti de interes pentru anvergura chinezească a investiţiilor nu s-au realizat. Cât despre judeţul Cluj… mai bine să nu facem vorbire!

Am urmărit participările noastre la târgurile internaţionale găzduite de partea chineză. Fâââââs! Proiectele de investiţii în care s-ar fi implicat Banca Asiatică de Investiţii în Infrastructură s-au dovedit „mărunţişuri” în care, vorba unei înţelepciuni confucianiste „elefantul nici măcar nu striveşte furnica, pentru că n-o vede! Iar păcălelile dâmboviţene şi modul balcanic de a aborda negocierile aproape că ne exclud de la masa… bunătăţilor. Pe de altă parte, nici frâna cu gardurile împotriva migranţilor nu ajută la intensificarea dialogului Europa-China. Învestiţiile au nevoie de iniţiativă, comerţul de încredere reciprocă, iar cooperarea bilaterală cinstită şi echilibrată face ca rotiţele întregului angrenaj să se mişte ca unse. Dar: investiţiile noastre nu par rentabile pentru colosul chinezesc; comerţul doar pe bază de prietenie seculară se împiedică de pragmatism, iar cooperarea bilaterală este subminată atât de interesele celorlalte ţări din Europa, cât şi de naivitatea politicienilor care stau cu faţa la apus, lăsând… răsăritului să mângâie doar feţele ţărilor dezvoltate. Care ţări au grijă să vorbească, dar să nu facă nimic pentru a permite accesul Chinei în Organizaţia Mondială a Comerţului, spre exemplu. Iar până când nu vor dispărea total aceste piedici…  Se… discută, doar.