Vorbe despre Internet

RADU VIDA

Poate că n-am dreptate: dar, cînd ajungi subiect de conferinţă mondială, se cheamă că nu mai eşti chiar atît de independent. Că unii vor, iar alţii ba. Că interese divergente, vasăzică, gravitează în jurul axei tale. Că, în fine, axa de care vorbeam, poate să încline într-o parte sau alta. Depinde, vorba cîntecului: dincotro va bate vîntul…

Internetul a ajuns subiect de dezbateri. La Wuzhen, provincia Zhejang. În China. S-au adunat reprezentanţi din 100 de ţări. (Sper că aţi citit cît mai accentuat suta aceea, pentru că are mare importanţă!)

Discuţii. Pro. Şi contra.
Nimic deosebit. Doar că participanţii n-au fost chiar în regulă. Am urmărit agenţiile de presă şi, credeţi-mă, n-au spus nici un cuvînt despre prezenţă. Mie însă mi s-a părut suspect că au participat politicieni. De seamă, vreau să zic. Iar lucrările Conferinţei au fost salutate de însuşi Xi Jinping, preşedintele R.P. China. Au fost şi alte aspecte pe care le-aş trece în categoria „neajunsuri”. Dacă politicienii s-au înghesuit la lucrări, hackerii şi crackerii au lipsit cu desăvîrşire. N-au fost invitaţi, adică.

Să le luăm pe rînd: prezenţa politicienilor nu este deloc benefică pentru independenţa Internetului. Oricît de democraţi, transparenţi şi binevoitori ar fi, tagma asta nu are nici un interes să se vorbească de rău despre ei şi acţiunile lor. Se dau rotunzi, fac tumbe şi mint frumos. Dar, în lumea virtuală vorbele zboară cu viteza unui „click”. Necontrolabil. Eficient. Şi de rău augur pentru cei care, cu orice mijloace, vor să ne conducă. Pe de altă parte, nici absenţa hackerilor nu este de aplaudat. Această denumire eufemistică pentru hoţi, pungaşi, bandiţi şi criminali n-ar fi trebuit să fie motiv de respingere. Dacă tot s-a conturat ideea unei conferinţe mondiale. Petru că, şi ei, hackero-crackerii, fac parte din lumea noastră – pardon! – din lumea cibernetică. Care, nu-i aşa, cauzează. Şi fac deranj. Mare!

Vorbele despre Internet au fost multe. Şi nuanţate. Că a transformat lumea într-un sat global, că este o nouă provocare la adresa suveranităţii naţionale, „suveranitate pentru a constitui un spaţiu cibernetic paşnic, de securitate, deschidere şi colaborare”, ba că, din ce în ce mai mult, comunitatea resimte în mod diferit independenţa şi… dependenţa faţă de Internet. Măcar aceste aserţiuni pot fi analizate. Cele nerostite, ale delincvenţilor din lumea virtuală, nu. Cu toate că, sînt sigur, şi ei au ceva de spus. Că, de făcut, fac. Destule.

În loc de analiza aşteptată, vă spunem că noul preşedinte al Turciei, Erdongan a promulgat o lege, prin care guvernul îşi sporeşte controlul asupra Internetului. Printre măsurile alarmante se numără şi faptul că un site considerat sensibil poate fi blocat în doar cîteva ore, fără ordin judecătoresc. Şi turcii nu sînt singurii. Iranienii, afganii, cubanezii, nordcoreenii, ruşii ş.a. nu au cu ce a se mîndri în ceea ce priveşte libertatea Internetului. Indonezia, Malaezia, Cambodgia şi Singapore pedepsesc dur insulta online. Şi, dac-ar fi la …liber, toţi politicienii din lumea asta ar vota pentru constrîngeri mai mari sau mici în lumea asta ciudată, care a… cotropit lumea.

Deci: Internetul poate să rămînă o forţă puternică în noua etapă a revoluţiei ştiinţifice şi tehnologice, centrată pe tehnologia informaţiei, dacă i se păstrează deplina independenţă. A! Că pentru protejarea unor anumite categorii de vîrstă se pot lua măsuri restrictive – de acord! În rest, orice încercare de a limita libera exprimare în acest spaţiu este sortită eşecului unei tehnologii, create tocmai pentru a oferi orizont nelimitat zicerii de tot felul. Zicere din care, cred, se asigură mersul nostru – al omenirii, în general – înainte.