„Virusul” dependenţei de imediat

Am o dilemă şi vreau s-o vând pe olx. În intervenția de astăzi nu mi-am propus să ofer motive pentru cât de important este cititul. Toată lumea știe lucrul acesta. Oare chiar toată lumea? E limpede că tot mai multă lume citește tot mai puțin și tot mai mulţi se uită la „crimele de la ora 5”, iar când fac această constatare, altfel nefericită, mă refer la literatură de calitate. În schimb, se citesc kilograme de prostii care circulă pe internet. Știu, sintagma „copiii nu mai citesc” pare perimată. Tot astfel şi întrebarea „de ce scade natalitatea?”

Părinții varsă lacrimi de crocodil și oftează din această cauză, dar se ofuschează fiindcă învățătorii și profesorii îi obligă pe elevi să citească cel mult cuprinsul unei cărți. „Care este ultima carte pe care ai citit-o?” este o întrebare capcană chiar și pentru mulți adulți. Gadget-urile sunt mult mai atractive deopotrivă pentru copii, tineri și adulți decât cărțile. Probabil că ați sesizat, cu sau fără tristețe, că oamenii au renunțat la biblioteci, că locul acestora a fost luat de mai mult spațiu, fiind invocată scuza cu acarienii. Unii zic că au înlocuit-o cu un card mai mic de unghia de la degetul mic.

Așadar, sutele de portaluri sunt mult mai comode decât orice carte, întrucât sunt instante și oferă răspuns imediat. De ce? Fiindcă mintea alege principiul efortului minim. Nu e deloc ușor să-ți convingi odrasla să vină în contact cu o carte bună, pentru că în prealabil trebuie să urmeze o cură zdravănă de detoxifiere mentală. Vă surprinde dacă vă dezvălui că România are cea mai mică piață de carte și cel mai puțin numeros public cititor la nivelul Bătrânului Continent? În Occident există organizații care inițiază tot felul de programe prin care încurajează cititul de plăcere, or în România conceptul este absent. În baza acestei constatări triste, îmi permit, cu riscul de a supăra opinia publică, dar pe care mi-l asum, să pun următorul diagnostic: România suferă de înapoiere spirituală. Cu șanse mici de vindecare, deși nu e o ”boală” incurabilă”, dar păcătoasă. Și e declanșată de „virusul” dependenței de imediat. Mai e cazul să ne mirăm că procentul de analfabetism dospește, că semidocții defilează pe cea mai cunoscută rețea de socializare ca pe vremuri de 23 August? Tocmai a (re)început școala, iar elevii au fost chestionați în legătură cu lectura din perioada vacanței. În urma sondajului s-a constatat că ai noștri plozi nu mai citesc literatură autohtonă, iar aventurile lui Ion Creangă sunt….amintiri uitate într-un sertar bătut în piroane. Locul șturlubaticului Nică a fost luat de mult mai contemporanul, comercialul, liniștitul, calculatul și intelectualul Harry Potter. Astăzi, toții copiii vor să fie vrăjitori. De ce ar experimenta cineva „furtul” cireșelor, când fructele respective se găsesc pe toate tarabele și pe toată perioada anului și de ce s-ar scălda în nu știu ce baltă, când piscina se află în curtea casei și pe deasupra face și bulbuci? Aşadar, într-un eventual meci Nică a lui Ştefan a Petrei Ciubotariul versus Harry Potter, primul ar fi învins prin KO. De ce? Nică de la ţară nu mai e reprezentativ pentru copilul lumii post-moderne. Satul se stinge ca o lumânare şi odată cu el şi poveştile citite cândva la gura sobei de bunici nepoţilor. Hogwarts e mai atractiv decât Humuleşti. E clar că aventurile lui Nică nu magnetizează copilul universal, arestat în scaunul din faţa computerului, cu mâinile lipite cu super-glue de tastatură sau consolă.

Cristian FOCȘANU