Vine sau nu vine?

Vine sau nu vine? / Daţi-mi un răspuns” se întreba pe vremuri Corina Chiriac. Aceeaşi întrebare îi bântuie astăzi pe economiştii din întreaga lume, inclusiv pe cei de pe la noi. Însă, asemănările se opresc aici: dacă, pe atunci, Corina aştepta fericirea, astăzi, economiştii aşteaptă o nouă criză. Evident, una economică.

În ultimul timp, accentul nu se mai pune pe “dacă”, ci pe “când”, iar economiştii noştri încearcă tot mai des să ne avertizeze asupra unui asemenea desfăşurări a lucrurilor. Ultimele luări de poziţie aparţin Băncii Naţionale a României.

Lucian Croitoru, consilier BNR pe probleme de politică monetară reaminteşte că intrarea Germaniei în recesiune tehnică şi probabilitatea ca şi SUA să ajungă în stagnare economică – evenimente care prevestesc o posibilă criză – vor avea efecte şi în România. Croitoru consideră că economia noastră este deja afectată de creşterea salariilor şi de diminuarea unor taxe. Tot el atrage atenţia că România are al doilea deficit de cont curent din Uniunea Europeană, o datorie externă de 103,7 miliarde euro, o pondere a cheltuielilor cu salariile bugetarilor de 38,9% din încasările fiscale, mai mare decât cea din 2008, când indicatorul se situa la 35,1%, precum şi cheltuieli sociale de 41,5 %, faţă de 36,9% în 2018. În cazul unei recesiuni, acest nivel al cheltuielilor nu ar mai lăsa loc pentru alte cheltuieli curente şi investiţii, forţând soluţii dureroase, cum ar fi creşterea impozitării sau îngheţarea salariilor. De altfel, Croitoru opinează că ar fi indicat să stopăm chiar acum creşterea salariilor timp de doi ani.

Şi mai drastic este Eugen Rădulescu, directorul Direcţiei de Stabilitate Financiară din BNR. El apreciază că suntem “într-o situaţie extrem de dificilă, politic şi economic şi nu mai avem resurse să mai rezistăm încă un an jumătate, până când un nou guvern va putea începe să repare ce este acum stricat rău de tot”. Concret, Radulescu vrea alegeri anticipate, şi un nou guvern, “format din oameni cu adevărat pricepuţi”, care să abroge “toate porcăriile promovate din ianuarie 2016”, inclusiv cele economice.

Lăsând la o parte argumentele tehnice, mai mult sau mai puţin inteligibile pentru nespecialişti, să ne reamintim că prin 2008, anul premergător crizei, situaţia era asemănătoare celei de astăzi. Şi atunci conomia “duduia” în capul lui Tăriceanu (atunci prim-ministru), iar azi PIB-ul nostru este atât de mare că mai putem da şi altora. Atunci s-au făcut angajări masive în sectorul bugetar (circa 400.000 de persoane, conform estimărilor ulterioare), iar astăzi cheltuielile au crescut abrupt prin majorări salariale. Şi atunci aveam o respectabilă datorie externă, ce-i drept parcă nu atât de mare ca cea de azi. Mă opresc aici.

Să rememorăm, totuşi, ce a urmat. Au urmat tăieri salariale, impozitări suplimentare (inclusiv ale pensiilor) şi lista ar putea continua, toate acestea fiind puse în cârca guvernelor Boc. Nu sunt eu în măsură să apreciez dacă au făcut bine sau nu, pot doar să constat că, până la urmă, am ieşit din criză. Ce-i drept nu într-un mod tocmai plăcut şi nu fără repercursiuni. Una dintre acestea este emigraţia masivă din ultimii ani.

O întrebare care se poate pune este ce-i de făcut ca să nu ajungem în aceeaşi situaţie ca în 2009 şi, mai ales, cine ar trebui să facă ceva. Pot oare actualii guvernanţi să se transforme, peste noapte, dintr-un partid “Moş Crăciun” într-unul “Strânge cureaua”? Sau, poate ar fi mai bine să se întîmple ceea ce propun specialiştii din BNR? Oricum, nu trebuie să uităm că – aşa cum suna cântecul Corinei – “Şi-ntr-o dimineaţă, dacă va veni / Poate sta şi-o viaţă, poate sta şi-o zi”. Criza, fireşte.

Viorel DĂDULESCU