Veniți de luați lumină din Lumina lumii!

Trăim, din nou, bucuria Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Preotul ne provoacă la miezul nopții să luăm lumină prin îndemnul atât de cunoscut: „Veniți să luați lumină!”. Chemarea este adresată tuturor, căci toți suntem chemați să trecem de la întuneric la lumină, de la tristețe la bucurie, de la ură la iubire. În mod simbolic, această trecere se face prin aprinderea lumânărilor de la o singură lumânare ce și-a luat sursă de la focul haric, Lumina Sfântă de la Ierusalim.

Dar să înțelegem că nu lumina candelei o vestim noi, ci pe Cel ce este Lumina lumii, pe Hristos care a prădat iadul pogorând-Se la acesta, iar cele mai de jos s-au amărât lovindu-se de Dumnezeu. Cel înviat a luminat întunericul, l-a biruit, așa cum Adevărul a învins minciuna. Hristos, fermentul iubirii, a topit ura și a revărsat lumină peste noi. Ca un miel nevinovat fără de glas înaintea celui ce-l tunde, Hristos este Mielul care Se aduce de bunăvoie, este Pâinea care se dă spre mâncare, nu se termină niciodată și pe cei se împărtășesc îi sfințește.

Răstignirea și Învierea constituie eterna legătură dintre moarte și viață, iar ouăle roșii în mod tradițional, dar astăzi divers colorate și încondeiate, devin un simbol al regenerării. Învierea Mântuitorului marchează momentul de trecere de la Săptămâna Patimilor pe care tocmai am parcurs-o la Săptămâna Luminată în care pășim.

Biserica ne învață că în ziua Sfintei Învierisă ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm, rostind la unison încredințați că „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Ospătați din ospățul credinței, să trăim convinși că Hristos înviind s-a făcut începătura celor adormiți. Și având în noi lumina Sfintei Învieri să și umblăm în lumină.

Cristian FOCȘANU