Vasile Dâncu – șansă sau rețeta pentru scufundarea totală a PSD?

După 1989, în viața politică a României s-a înregistrat o mare forfoteală a unor persoane care și-au dorit să ajungă președinți de partid, parlamentari, miniștri, primari au chiar președinți de țară. De exemplu, îl avem pe Mircea Geoană, care după ce a condus PSD timp de cinci ani, a fost exclus din această formațiune și a sfârșit penibil în încercarea de a crea Partidul Social Românesc(PSRO).
L-am avut pe Theodor Stolojan, care din susținător a lui Ion Iliescu devine mare liberal și președinte al acestei formațiuni. Cariera lui Stolojan în PNL ia sfârșit tot prin excludere, ceea ce îl face pe fostul premier să pună bazele alături de Valeriu Stoica, fost și el președinte al formațiunii liberale, a unui nou proiect politic: Partidul Liberal Democrat. În final, atât Stolojan cât și Stoica se așează în căruța lui Traian Băsescu, Partidul Democrat, unde de altfel și sfârșesc politic. I-am mai avut pe Teodor Meleșcanu și pe Petre Roman, care și ei și-au trecut în CV calitatea de membri în mai multe formațiuni politice. Un alt tip de exemplu îl reprezită Vasile Dâncu, numit recent președinte interimar al Consiliului Național al PSD.

Fost ministru al Informaţiilor Publice în Guvernul Adrian Năstase și unul dintre membri de bază ai PSD din acea vreme, cu timpul, Vasile Dâncu se distanțează de formațiunea social democrată iar după 2009 devine un susținutor al președitelui Traian Băsescu. Totodată, numele lui Vasile Dâncu nu lipsește din marile scandaluri publice apărute în România în ultimii ani precum „sufrageria lui Oprea!, „excursia de la Toscana” cu personaje controversate precum Sebastian Ghiță și Florian Coldea sau scandalul legat de „statul paralel”. Întrebarea care se pune acum este dacă instalarea lui Vasile Dâncu în fruntea Consiliului Național al PSD constituite sau nu o soluție pentru relansarea acestei formațiuni politice? Ce știm însă că în perioada în care s-a aflat în prima linie a PSD, rețetele propuse de Dâncu pentru formațiunea socal democrată au reprezentat un eșec total. Să le luăm pe rând. Vasile Dâncu a fost unul dintre artizanii așa zisului „Grup de la Cluj”, constituit în 2005, când 18 organizații din Transilvania și Banat, reunite la Cluj, au adoptat documentul „Reforma profundă în PSD”. Prin acest demers, membrii Grupului de la Cluj doreau să lanseze un mesaj pentru electoratul din Transilvania și Banat, zone în care PSD nu reușea să obțină rezultate bune în confruntările electorale. Timpul însă a dovedit că nici prin această strategie nu s-a reușit să se atragă din aceste zone foarte mulți suținători de partea PSD. În 2006, în contextul regândirii strategiei PSD, Dâncu a fost unul dintre cei care a susținut soluția Mircea Geoană pentru șefia partidului. Pentru PSD, soluția Geoană s-a dovedit a fi un eșec total deoarece a ținut partidul în opoziție până în 2012, cu excepția perioadei 2008-2009, când social democrații au fost cooptați în Guvernul Boc 1, fără a avea însă mari pârghii de acțiune. Totodată, în 2009, Mircea Geoană pierde alegerile pentru funcția de președinte al României în fața lui Traian Băsescu. Sociologul a fost implicat intens și în activitatea organizației PSD Cluj. În 2008, Dâncu a fost ales președintele acestei organizații, însă în 2009 din cauza rezultatelor slabe și-a dat demisia din funcție. O expresie în latină folosită frecvent în drept spune: qui potest maius, potest et minus (cine poate mai mult poate şi mai puţin). Dar cine nu poate puțin cu siguranță nu va putea nici mai mult! Chiar și în politică.

Cosmin PURIȘ

Articole din aceeasi categorie