Vă spune ceva 150. 000?

Premiera de sâmbătă seara la Ubu în concert, regia Tompa Gabor, vine la ţanc. Vine pentru că textul în sine la Ubu Roi de Alfred Jarry, ne aduce în realitatea imediată. Ne deschide ochii prin multele teme puse în discuţie (furt, gropi de gunoi, puşcărie, magistraţi, poliţie, hoţi, sărăcie…). Este un text despre sărăcie şi urmările ei. Cu alte cuvinte, suntem în c…, ne place sau nu să recunoaştem acest lucru. Stare la care am fost şi înainte de ’89, la un alt nivel în zilele noastre, mult mai trist.

Vă spune ceva 150. 000?  Pentru unii, este suma din conturi. Pentru alţii, banii ce urmează să intre în conturi. Câţiva, nu mulţi, sigur sunt datori cu această sumă. 150. 000 vorbeşte despre numărul copiilor care se culcă flămânzi, statistică ce include numai copiii din mediul rural. Acestora li se adaugă alte câteva zeci de mii de copii din mediul urban. Am în faţă Raportul Organizaţiei Salvaţi Copiii, dat publicităţii în noiembrie 2019. Mă întreb câţi l-au citit cu atenţie? Câţi politicieni s-au arătat interesaţi de datele raportului? Înclin să cred că datele Raportului nu au interesat şi nici nu interesează mai pe nimeni, cu atât mai puţin pe politicienii noştri, cu gândul la foloasele mandatelor şi mai puţin la soarta, măcar a copiilor. Merg mai departe…Acelaşi Raport menţionează faptul că 32% dintre copiii din România trăiesc sub pragul de sărăcie. Alţi 42% dintre copii se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Peste 20% dintre copii sunt privaţi material. Cu alte cuvinte, ca lucrurile să fie înţelese, părinţii nu pot asigura plata utilităţilor, hrana pe toată durata zilei, nu le pot asigura copiilor vacanţele (aici includ şi taberele şcolare) şi, ce este la fel de trist, nu le pot asigura dreptul la educaţie…Sunt gospodării în care curentul electric şi apa lipsesc cu desăvârşire. Lipsesc telefonul, televizorul, maşina de spălat…

Revin la părinţi. Mulţi au absovit doar clasele primare sau gimnaziul, foarte puţini liceul sau şcoala profesională. S-a ajuns ca în mediul rural, orele de clasă să fie susţinute cu absolvenţi de liceu (acolo unde sunt) sau cu absolvenţi de 8 clase. Asta în România secolului XXI. Sărăcia face ca România să ocupe locul 1 mondial în ceea ce priveşte analfabetismul funcţional, problemă care afectează 42% dintre elevii români, conform statisticilor. Copiii pot citi un text la prima vedere şi atât. Nu-l pot înţelege, după cum nu-l pot nici interpreta.

Cum s-a ajuns aici? Datorită politicilor de stat în primul rând, în care ruralul nu se află printre priorităţi. Nu s-a aflat pe agendele niciunui parlamentar, poate doar la nivel teoretic, nu şi de acţiune concretă. Satele sunt tot mai depopulate, populaţia rurală este în scădere, normal dacă ne gândim la numărul tot mai mic de naşteri. Se preferă plecatul peste hotare, indiferent de munca prestată. Copiii, atâţia câţi sunt, rămân în grija bunicilor. Ce pot face ei? Mare lucru nu, doar să-i pună la munca treburilor gospodăreşti. Aşa apare abandonul şcolar. Aşa apar şi micii delincvenţi. De aici se ajunge la fumat, la alcool, bătăi. De la oraş aceste lucruri nu se văd. Se văd doar în buletinele de ştiri, acele înfiorătoaree breaking news de la primele ore ale dimineţii. De asemenea ştiri avem parte săptămânal şi, fiţi siguri, vom mai avea. Vedeţi cum se leagă lucrurile? Se leagă şi nu în folosul societăţii. Şcoală nu, şanse pentru calificări în diferite meserii nici atât, atunci de unde viitor frumos? Peste 50% dintre copiii României trăiesc în sărăcie.

Suntem la 12 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană. Am ajuns să ocupăm locurile de jos ale tuturor clasamentelor. Să fii între primele ţări sărace ale Uniunii Europene în secolul XXI, este prea mult, penibil, jenant, mai găsiţi şi dvs alte cuvinte. Deocamdată să reţinem şi să reţineţi că 150. 000 de copii se culcă flămânzi.

Demostene ȘOFRON