Universitatea de neputinţă

Pentru a deveni student la această Universitate nu se organizează nici măcar un concurs de dosare. E o chestie de conştientizare a tradiţiei pe care o asumi. Tradiţia nu se perimează. A apăra tradiţia nu înseamnă în nici un caz protocronism. Este evident că studenţii cooptaţi, unii cu rezultate frumoase la examenul de bacalaureat, au dorinţă de perfecţionare, iar condiţiile de a face performanţă sunt cel puţin optime. Dar de la dorinţă la putinţă nu e doar o cale lungă, vorba zicalei, dar ceva se împute pe drum. Nu ştiu câţi v-aţi dat seama că am luat în colimator Universitatea Cluj, echipa de fotbal, iar nu instituţia de învăţământ. Mi-am zis că după intoxicaţia provocată de politică merge să dregem cititorul cu ceva sport. Şi ce se pretează dacă nu ceva acru, precum ultimul rezultat al „Şepcilor Roşii”. Deşi în categoria murăturilor aş băga şi cele trei remize care au urmat victoriei cu Petrolul Ploieşti. E numai impresia mea că acel succes a avut efect de boomerang pentru „alb-negri”?

Sportul se citeşte, iar Universitatea Cluj are mulţi fani şi prea pătimaşi. În orice caz mai mulţi decât punctele acumulate în acest sezon în Liga a 2-a. De care am fost tentat să scriu că nu v-a scăpa nici în 2020, întrucât promovarea în primul eşalon este deja un război pentru care „studenţii” n-au armele necesare în arsenal. Dar, dacă mă gândesc mai bine, văzând locul ocupat în prezent de Universitatea, care navighează cu o canoe în apele tulburi ale oceanului, nici nu ne dorim să se despartă de Liga a 2-a. Veţi spune că exagerez, dar bag de seamă că noul obiectiv al clujenilor este evitarea retrogradării. Daţi o geană clasamentului pentru confirmare, dar nu cu ochii închişi. „U” e pe 16, la opt puncte de locul de baraj, pe care l-a accesat în sezonul trecut, respectiv la 14 de unul din locurile ce asigură promovarea directă. Credeţi că e prematur să aducem în discuţie problema retrogradării? Au trecut deja 12 etape şi Universitatea a „degajat” 24 de puncte. Sau, dacă vreţi, le-a vândut la promoţie potrivit principiului primul venit, primul servit.

Analizând situaţia la rece, după eşecul cu Farul Constanţa, probabil că nici cel mai optimist suporter al Universităţii nu mai crede în promovarea directă. Ci mai degrabă crede în existenţa lui Dumnezeu. Vă miraţi că fac această afirmaţie? N-ar trebui, trăind într-o societate post-modernă care nu-şi mai pune problema existenţei sau inexistenţei lui Dumnezeu, ci pur şi simplu nu-l mai aduce pe Acesta în discuţie.

Închei într-o notă pesimistă şi ar trebui să ne întrebăm pe de-o parte dacă nu aşteptăm, totuşi, prea mult de la această echipă? Nu scrie nicăieri, nici măcar cu cerneală invizibilă, că sărbătoarea centenarului trebuie musai să aducă şi promovarea. Poate la fel de bine să aducă o nefericită, nedorită şi ruşinoasă retrogradare. Iar pe de altă parte să acceptăm, ne place sau nu, că acesta este potenţialul pe care îl are acum, de echipă de pluton. Potenţial confirmat de ultimele patru rezultate. Dau acestea măsura valorii? Răspunsul ni-l vor da următoarele partide.