Un șut din voleu în viitorul țării, un pas înapoi

România arată în prezent ca Titanicul după impactul cu aisbergul. Cum va arăta în viitor? Cum arată Titanicul în prezent, pe fundul oceanului, înecat, vechi și ruginit. Din nou, guvernanții joacă murdar și ne-o trag la gioale în stil mare. Fac ceea ce știu mai bine: să blufeze. Politicienii noștri trăiesc din plin dilema stimabilului Farfuridi și pe prințipul „Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”, fac mișto de bieții alegători. Parcă de prea mult timp trăim ca în piesele lui nenea Iancu. Cum următoarele alegeri legislative în România vor avea loc undeva la finele anului 20-20 (citând din savanta de renume mondial Veorica Dăncilă, a cărei prolificitate în nerozii mă face invidios), politicienii își permit să facă exact ceea ce vor mușchii lor. Era vorba că de la 1 ianuarie cresc alocațiile pentru copii, ca urmare a unui proiect de lege propus de doi PNL-ști mai umani, dar am luat…muie. Nu de la liberali, ci de la alții aflați la guvernare, mai libertini în decizii, care sfidează anumite convenții și poporul. Am fost păcăliți, deși nu e 1 aprilie. Stați, nu dați cu piatra, ci deschideți DEX-ul și veți vedea fără ochelari că există acest cuvânt diafan. A duce cu muia înseamnă a face promisiuni înșelătoare, a amăgi, a duce cu zăhărelul. Acum, după ce ne-am liniștit măcar dintr-un punct de vedere, să vă spun că tridentul PSD-ALDE-UDMR a spus un „NU” hotărât majorării alocațiilor, invocând tot felul de scuze și teorii marțiene. Combinația asta malformată politic arată că se pricepe la ceea ce (nu) face precum subsemnatul la mulsul vacilor și cu un șut din voleu a luat la țintă viitorul țării.

Potrivit proiectului de lege propus de membri PNL, între care și Robert Sighiartău, alocațiile ar fi trebuit să dospească fără drojdie cu 80%. Concret, copiii cu vârste cuprinse între 2 și 18 ani ar fi urmat să primească 150 de lei lunar, în loc de 84 de lei cât este în prezent alocația. Modificări la legea privind alocațiile pentru copii nu s-au mai făcut din 2015, dar „ajustări” la salariile guvernanților se fac constant și nu în jos, ci în sus. În privința poporului, există numai probabilitatea materializării unui proiect atunci când poporul are ceva de câștigat, dar se naște mare și grasă certitudinea când el are ceva de pierdut. Cu alte cuvinte, guvernul ia în calcul posibilitatea creșterii lefurilor sau în acest caz a alocațiilor pentru copii, dar proiectul moare din fașă, înainte să se nască. În cazul poporului avem în vedere, iar în cazul guvernaților se poate oricând și chiar se inventează ora 25, dacă e nevoie. Trebuie să invoc, din nou, conștiința. Acestor oameni nu le este frică de Dumnezeu.

Așadar, alocația copiilor rămâne de 2 lei pe zi, respectiv de 84 de lei pe lună, adică de 18 euro. O sumă nesimțit de mică. Și din acest punct de vedere, România e la coada Europei, în condițiile în care în majoritatea țărilor de pe Bătrânul Continent alocația este de cel puțin 100 de euro. În top se află Olanda, țară în care copiii primesc o alocație de 273 de euro. Urmează Italia, cu 258 de euro, Suedia, cu 218 euro, Germania, cu 164 de euro și Finlanda, cu 160 de euro.

După acest rechizitoriu blând, nu am găsit prin gunoi decât această etichetă în privința celor care în afara cufurelii verbale nu fac nimic pentru popor: estropiați sufletește. Etichetă însoțită de data expirării: 1989!

Cristian FOCȘANU