Uite taxa, nu e taxa

Vă avertizam în urmă cu ceva vreme că o să plouă cu noi „dajdii” în buzunarele sparte ale şoferilor români şi că ne vom uşura portofelele de biştari, dacă mai avem pretenţia să rulăm pe drumurile cariate ale patriei.

Scârciomit ca vremea, ca o muiere-n în doi peri, mai mult „cherchelit” decât treaz, statul se joacă alba-neagra şi jonglează ca un saltimbanc stângaci cu răbdarea, nervii şi mai ales banii românilor, care în cazul majorităţii nu sunt foarte mulţi, chiar dacă aparenţele înşeală, văzând parcul auto şi luând pulsul pieţei imobiliare. Măcar dacă ne raportăm la Cluj. Înghiţiţi o capsulă cu lecitină şi aduceţi-vă aminte că în februarie anul trecut, şoferii din România au avut motive să destupe şampaniile, după ce s-a decis, printr-un act normativ, eliminarea taxei pe timbrul de mediu, precum şi returnarea banilor celor care deja apucaseră s-o onoreze din buzunare. Dacă încă nu ştiaţi, în 2017, statul român avea de returnat românilor aproape 1,5 miliarde de euro, bani plătiţi pe taxa de timbru. La suma ameţitoare să mai puneţi şi dobânda şi o să vă apuce vertigo.

Campion mondial în teorie, repetent în practică, statul român merită nu unul, ci mai multe cartonaşe roşii, fiindcă nu joacă cinstit şi intră prin alunecare într-un meci inegal, în care arbitrul e subiectiv şi suferă de miopie.

La vremea respectivă s-a şi specificat faptul că taxa nu a fost eliminată pentru a fi înlocuită cu o alta, eventual mai puţin oneroasă. Nu e România dacă lucrurile tind să intre în normal. Şi nu e normal să nu mai existe anormalul.

Timbrul de mediu pentru autovehicule, reglementat prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9 din 2013, abrogată în februarie 2017, se întoarce, aşa cum a promis şi „terminatorul” Arnold Schwarzenegger. Ce a însemnat timbrul de mediu? În orice caz, sigur nu intra în colecţia filateliştilor, dar era scump, dacă maşina achiziţionată din străinătate primea diagnosticul de…”tabagism”.

Nu după ani şi ani, parafrazându-i pe cei de la Compact, taxa auto revine în forţă după un singur an, dar sub o altă denumire, care va fi aplicată autovehiculelor ce urmează să fie înmatriculate şi va fi plătită doar o singură dată. Noua (?) taxă variază între 50 şi 3000 de euro (echivalentul unei maşini bunicele), în funcţie de capacitatea cilindrică şi norma de poluare. Taxa ar urma să fie aplicată preţ de trei ani, după care va fi înlocuită cu un impozit anual, ce va fi achitat progresiv, după modelul german. Pe româneşte, pe lângă impozitul pe care ca posesor de maşină îl plătesc conştiincios an de an, până la 31 martie, ca să beneficiez de acea reducere de 10%, ar urma să…forez prin buzunare pentru încă o taxă, de data aceasta nu pentru capacitatea cilindrică, ci pentru norma de poluare şi emisiile de CO2.

De ce revine taxa de timbru pe nepusă masă? Pentru că imediat după eliminarea ei, în februarie 2017, în România au fost înmatriculate aproximativ 350.000 de maşini aduse din străinătate, cele mai multe cu norme de poluare Euro 2 şi Euro 3, care se referă la calcularea emisiilor de CO2. Cu alte cuvinte, valoarea plăţii pentru timbrul de mediu (păstrând vechea denumire) va fi stabilită în funcţie de emisiile de CO2 ale autoturismului. Specialiştii ne avertizează să nu confundăm emisiile de CO2 ale maşinii cu noxele motorului.

În concluzie nu am nici o concluzie, dar măcar bănuiala că şi anunţata taxă ce stă să se nască are şansele să moară prematur, înainte de a primi botezul. Românul s-a prins că dacă iasă în stradă şi face gargară când statul coace câte o boacănă, lucrurile se rezolvă cum-necum.

Cristian FOCŞANU