UDMR şi ciolanul guvernamental

COSMIN PURIŞ

Liderii UDMR încearcă disperaţi să găsească soluţii pentru a-şi menţine pseudomonopolul asupra electoratului maghiar, care să le asigure intrarea în Parlament şi, de ce nu, perpetuarea la putere. Până când în prim planul politicii din România a activat şi PRM-ul, UDMR nu şi-a făcut probleme cu privire la atingerea pragului electoral. Şi asta pentru că PRM şi UDMR funcţionau după principiul al treilea al mecanicii, cel al acţiunii şi reacţiunii. Acest lucru le asigura ambelor tabere suficiente teme cu care să-şi poată mobiliza propriul electoratul. Prăbuşirea PRM-ului şi încetarea discursului naţionalist i-a pus pe liderii Uniunii în mare încurcătură. Aceştia s-au trezit pur şi simplu că nu mai au ce prezenta pe post de sperietoare maghiarilor, căutând noi soluţii pentru a-şi menţine popularitatea în rândul electoratului. Într-o primă fază s-a încercat să se fluture stindardul autonomiei. Reţeta însă s-a dovedit a fi ineficientă pentru că maghiarii şi-au dat seama că problemele lor de zi cu zi nu au cum fi rezolvate prin enclavizare şi că această temă este folosită doar pentru a distrage atenţia de la lucrurile importante de care are nevoie comunitatea. Ticăloşia liderilor UDMR nu a rămas netaxată de electorat. Prin urmare, la alegerile parlamentare din 2012, UDMR a luat puţin peste cinci la sută iar la scrutinul pentru locale din acest an, Uniunea a avut la votul politic pentru consiliile locale undeva la 4,70 la sută. După ce au văzut că tema autonomiei nu dă roade, liderii UDMR revin la procedeul clasic al diversiuni, căutând noi „pericole” care ar ameninţa comunitatea maghiară. Se pare că au şi găsit. Ce e grav e că de data aceasta „pericolul” identificat de UDMR că ar ameninţa maghiarii nu mai e vreo formaţiune politică ci procurorii DNA. Astfel, săptămâna trecută, la Cluj-Napoca, liderul UDMR, Kelemen Hunor încerca, să convingă opinia publică de faptul că anchetele îndreptate împotriva unor primari şi aleşi locali UDMR reprezintă acţiuni de intimidare a comunităţii maghiare.   Mai mult, liderul UDMR  afirma că măsurile impuse de procurori în cadrul acestor anchete  arată că „statul de drept, instituţiile statului de drept nu funcţionează bine”. După cum se vede, Hunor nu vorbeşte despre intimidarea unor lideri sau aleşi UDMR, ci de ‘’intimidarea comunităţii maghiare’’. Prin astfel de declaraţii, liderul UDMR încearcă practic o ostilizare a comunităţii maghiare împotriva unei autorităţi a sistemului judiciar pe care o prezintă drept „factor de intimidare”. De fapt, electoratul maghiar este atras într-o capcană. Şi asta din cauza unor persoane din UDMR cu probleme grave, care au încercat să-şi folosească funcţia pe care o deţin în detrimentul cetăţenilor a căror interese pretind că le reprezită.

Printre acestea se numără primarul din Gheorgheni, Mezei Janos, cercetat pentru abuz în servicu şi şantaj, primarul municipiului Miercurea Ciuc, Raduly Robert Kalman, şi viceprimarul Szoke Domokos, acuzaţi de DNA abuz în servicu şi conflic de interese şi primarul din Sfântul Gheorghe, Antal Arpad, acuzat că a deturnat fonduri publice. Ultima care a intrat în această galerie este Anna Horvath, viceprimar al municipiului Cluj-Napoca. Horvath a fost pusă sub control judiciar pentru infracţiuni de trafic de influenţă, fiindu-i interzis să mai calce în primăria clujeană. Demersul DNA faţă de viceprimarul UDMR al Primăriei Cluj-Napoca l-a înfuriat teribil pe Kelemen Hunor, acesta reclamând măsuri disproporţionate. Se pare că liderul UDMR nu vrea să accepte nicicum ideea că nimeni nu e mai presus de lege şi că toţi cetăţenii României, indiferent de etnie, trebuie să se supună legilor naţionale. Sau Kelemen Hunor ar dori ca membrii UDMR să aibă un statut special în raport cu Legea penală?!. Pe de altă parte, ca un cioclu, Kelemen Hunor vrea sa profite electoral de situaţia acuzaţilor din partidul pe care-l conduce pentru a atrage simpatie şi empatie din partea conaţionalilor pentru a atinge pragul de 5% la parlamentare şi a ajunge din nou la ciolanul guvernamental.