Tristeţile “stăpînului”

Ilie CĂLIAN

Evident, la ora la care scriu aceste rînduri, nu ştiu cîte voturi a obţinut Elena Udrea – mai ales la Cluj-Napoca, unde am văzut cum, pe tot traseul pe care circul eu cu troleibuzul, au apărut peste noapte, pe toţi stîlpii, afişe electorale cu chipul frumoasei blonde, care ne-a promis că, dacă va fi aleasă preşedintă, va face o Românie frumoasă. Nu ştiu, deci, cîte voturi a obţinut – adică nu ştiu ce efect a avut propaganda electorală deşănţată pe care i-a făcut-o “tutorele” ei, Traian Băsescu, acest preşedinte al ţării, pe care Constituţia îl obligă să se abţină de la implicarea în viaţa “internă” a partidelor şi în promovarea lor electorală. Că Băsescu n-a respectat Constituţia nu mai uimeşte pe nimeni. Cine-şi mai aduce aminte de vremurile în care preşedinţii Iliescu şi Constantinescu erau purecaţi pentru fiecare afirmaţie care ar fi putut interpretată ca o încălcare a imparţiabilităţii şi echilibrului?!

În ultimele zile de campanie electorală, dinaintea primului tur de scrutin, Traian Băsescu a fost mai vorbăreţ decît toţi candidaţii, şefii de campanie electorală şi purtătorii de cuvînt la un loc, în ceea ce priveşte marile teme politice şi economie ale României, aşa cum le vede el.

Iată cîteva dintre pălăvrăjelile cu care Băsescu a încercat să-i îmbrobodească pe alegători (în cazul cîtorva, a şi reuşit – în cazul celor dezinformaţi, ori lipsiţi de memorie). Băsescu s-a repezit să critice votul uninominal, care afirmă el, nu a adus înnoirea morală a “clasei politice” – astfel că este nevoie ca el, sireacul!, să se înhame din nou la lupta grea de a crea un nou partid politic, cu “oameni noi”. Cum ar fi, desigur, foarte “noua” Elena Udrea. Toate astea Băsescu le spunea cu seninătatea celui care nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. Numai că aceia care mai avem memorie nu putem uita că acela care a încercat – şi a şi reuşit- să impună ideea votului uninominal a fost tocmai el, Băsescu.

S-a mai referit Băsescu, printre altele, la problema restituirilor şi cumpărarea “drepturilor litigioase”, care sînt o pacoste. Pun eu o întrebare retorică: nu cumva exact Guvernul pe care l-a moşit el (ştim cum!) în 2005, guvernul Alianţei DA, PD+PNL, nu cumva acesta este guvernul care, folosindu-şi majoritatea din parlament (aşa cum a fost ea moşită), a modificat încă o dată legea restituirilor?! Ba exact aşa s-a întîmplat – exact sub oblăduirea lui Traian Băsescu. Să fie, oare, întîmplător că proaspătul soţ al fiicei sale Ioana este unul dintre cei care e băgat pînă-n gît într-o afacere murdară cu “drepturi litigioase”, din care urma să cîştige cîteva milioane de euro, măsluind nişte acte, pentru a o face moartă pe una dintre moştenitoare, care trăia?! Să înţelegem, din ceea ce a zis Băsescu, că acum îşi repudiază ginerele, lăsînd Justiţiei să facă dreptate, ca în cazul fratelui său, Mircea?!

Însă cele mai “spectaculoase” – şi periculoase! – declaraţii ale lui Băsescu sînt cele la adresa serviciilor secrete. Ceea ce l-a supărat foarte tare nu a fost “trădarea” lui M.R. Ungureanu, fost şef al SIE, pe care-l făcuse peste noapte prim-ministru, nici a lui Teodor Meleşcanu, ulteriorul şef al SIE, care a refuzat să i se supună şi nu i-a dat lista cu “agenţii acoperiţi”. Ceea ce l-a supărat foarte tare pe Băsescu nu a fost chestiunea de principiu, referitoare la rostul acestor servicii şi relaţiile lor cu politicul. Nu – ceea ce l-a supărat pe Băsescu a fost bănuiala că “serviciile” ar fi fost la originea unor dezvăluiri despre afacerile în care a fost implicată Elena Udrea (şi fostul ei soţ Dorin Cocoş, de care a divorţat “la timp”) şi despre relaţiile sale cu şefa DIICOT, cu care îşi făcea cumpărături la Paris. Mai ales aceste ultime dezvăluiri l-au scos din sărite pe “tutorele” Elenei Udrea, care a sărit în sus împotriva SIE şi a unui serviciu de informaţii francez, care ar fi pus la dispoziţia presei fotografii şi informaţii despre distracţiile şi “şopingul” de la Paris al acelor doamne. Dincolo de acuzele la adresa unui serviciu de informaţii francez -, grave prin faptul că pot provoca o iritare la guvernul francez -, Băsescu a găsit prilejul să-şi exprime adevărata sa durere: comportamentul serviciilor de informaţii român îl supără, întrucît el demonstrează că “serviciile” îşi caută “alt stăpîn”. Astfel, implicit el recunoaşte că a fost o vreme “stăpînul” serviciilor de informaţii, iar acum nu mai poate fi. Aştept momentul în care Băsescu se va plînge de procurori şi judecători – ca o recunoaştere a faptului că multora le-a fost stăpîn…