Trifoi cu patru…. branşamente

RADU VIDA

Unul la purtător.

Dar constatăm: Nu mai trăim în caverne!

Demult, demult, ne-am legat la sisteme centralizate de căldură şi am înghiţit toată mizeria pe care ne-o făcea pe subiect: politicul, oamenii de la RADET, căpuşele lor ş.a.m.d.

Apoi, unii dintre noi s-au debranşat. Şi şi-au pus centrală proprie. Sigur că şi aici şi-au vârât coada tot felul de profitori: ba trebuie schimbată şandramaua la zece ani, ba la 5; ba nu se găsesc piese de schimb decât pe sub mână, ba se găsesc, dar sunt mai scumpe decât o centrală nouă. Tendinţa – se pare – este ca, până la urmă, să se debranşeze toată lumea. Forţează nota RADET, comercianţii de centrale pe gaz sau electrice. Reclama e sufletul, iar omul e fraierul. Ca de obicei.

Numai că, acum, se naşte o situaţie nouă. S-a dezgropat un proiect de lege, vechi de 8 ani şi care spune că nu e voie să te debranşezi. Dacă distracţia asta politică devine lege socială, se cheamă că…

Ce înseamnă, de fapt?

E ca şi când am face flotări şi genoflexiuni. Deodată. Că, pe rând ar fi prea simplu! Nu mai suntem la sistemul centralizat, dar nici nu mai avem voie să montăm centrale individuale. Aşa că vom institui starea de culegător. Asta pe lângă cea de pescar şi vânător. Ca în epoca în care ne făceam garsonieră în caverne…

Şansă au  ei cei, care, în devălmăşie, s-au deconectat de la sistemul centralizat şi au lăsat RADET cu ochii în soare. 2,48 milioane de locuinţe din mediul urban sunt alimentate cu căldură de la centralele individuale. Au mai rămas 1,25 milioane de locuinţe. Care se chinuie, rabdă, înghit şi-şi spun, în fiecare an, că va fi mai bine. Că nu se poată să fie lăsaţi de izbelişte.

Şi, totuşi…

Nu zic că sistemul centralizat de încălzire ar fi fost rău. Dacă… Iar aici trebuie spus că şi CAP-ul ăsta a fost folosit pentru a ţine în frâu anume pretenţii. Şi a lăsa lesa doar atât cât cred unii că ni se cuvine. Faceţi prostioare? Strângem laţul! Vă trebuie ba una, ba alta? Vă dăm noi preocupări de să vă iasă pe nas! Umblaţi, cereţi, faceţi cheltuiţi! Că de încălzit, trebuie să vă încălziţi!

Din acest motiv, şi încă multe altele, spun că alegerile de la noi sunt doar o mascaradă. Aţi urmărit ce se întîmplă în Statele Unite ale Americii? Nu numai că îi caută ca pe hoţii de cai, dar le pun şi piedici. Şi, mai ales, îi fac să spună tot: ce au mâncat, ce vor să mănânce, cât şi, mai ales, cu cine? Pe urmă, când ajung în funcţiile cele de decizie, mai marii zilei sunt puşi să facă ceea ce au promis. La noi? Spune cât de mult ne vor înfrumuseţa viaţa, cum va curge mierea şi laptele… Ca, până la urmă, să ne trezim că laptele e apă chioară, iar mierea se lipeşte de organe. Şi cauzează.

Nu ştiu dacă se va rezolva cu încălzirea. Oricum, pare un gest SF. Şi dacă nu există cineva care să pună capăt  bătăii de joc, se cheamă, că nu s-a schimbat nimic. Nici măcar ţâpuritura: mă branşez, nu mă debranşez… Sau asta era cu…

mă iubeşte, nu mă…