Treisprezece scaune

Într-un roman al celor doi scriitori sovietici Ilf și Petrov, roman care le-a grăbit sfârșitul, personajul principal Ostap Bender este în căutarea patetică a unei comori ascunsă într-unul din cele douăsprezece scaune dintr-o avere confiscată. Într-unul din scaune, în șezutul acestui scaun, se află niște bijuterii. Ei, această căutare, nu face altceva decât să dezvăluie racilele, putreziciunea unei societăți cu ifose democratice.
La noi, astăzi, se pune în discuție cine-i cel mai tare din parcare.
Țara! Oamenii mai pot să aștepte, pentru că de 30 de ani așteaptă ca dracul să aibă probleme de conștiință.
Dragii mei, o să mai așteptați foarte multă vreme. Ce se întâmplă astăzi, rămâne de văzut, dacă va avea loc o chermeză într-un birou, vorba-vine, pentru că acest cuvânt este total nefericit plasat acolo, în moțiune, chermeză însemnând petrecere în aer liber, cu muzică și veselie.
Domnule Marcel! V-am ascultat cu atenție, printr-un efort de voință firesc: dacă m-am uitat, cap-coadă la un Fuego, pe TVR 2, am putut să fac față și monologului Dumneavoastră. Știu, textele acelea vi le confecționați singur, ștergeți mult, adăugați, reacționați cu sudoriparele la efortul mezenterial (nu am înjurat, așa vorbesc eu, afectat, prețios, narcisist) și de aceea mesajul suferă mult și devine neproductiv.
Nu aveți un plan, in crescendum emoțional, săriți de la un subiect la altul, jigniți, negați, sunteți radical, iar mai nou, amenințați la modul hilar:”Guvernul va pleca acasă, sau la pușcărie!”
Proiectul-program, tot un text rezidual, rezultat al unor lecturi prost asimilate, de politologie și terminologie sociologică nu convinge, fiindcă îl trageți pe persoană fizică, ori oamenii s-au săturat de orice formă, chiar și incipientă, de dictatură.
Luat de fluxul spectaculos al entuziasmului, ați uitat de regula mareelor, care, în reflux, duc înapoi, în larg, toate lucrurile nefixate la sol.
Strigarea peste gard nu a fost auzită, prunul popii rămâne necules. O să aveți multe bătălii de susținut: nu cu guvernarea. Știți bine, că după colț stau nemulțumiții, nechemații la bucate.
Ei sunt deciși să transforme ospățul în pomana mortului, și viitorul congres în priveghi.
Și ar mai fi ceva: dacă lansați o știre falsă, dacă dezinformați, faceți-o cu dibăcie, cu elemente de plauzibil.
Demontarea lor nu vă este favorabilă. Și ce simplu este să puneți satârul jos și să aruncați în curtea Guvernului o creangă de măslin, un cal troian deghizat: „uite, noi opoziția majoritară, am decis să cumpărăm jumătate din cele 234.000 de tablete necesare copiilor, pentru școală!”
Sunteți un orator slab, dependent de textul scris, improvizația nu vă este familiară, auditoriul rămâne doar cu zăngănitul săbiilor, ceea ce nu vă ajută deloc. Știți bine, cele 3 guverne ce găuri negre au lăsat pe cerul financiar. Nu puteți să învinovățiti actuala putere că nu vrea să scoată bani pentru pensii și alocații majorate. Nici măcar cele trei televiziuni în serviciu comandat, nu mai pedalează pe acest subiect.
Dacă atenționarea mea sinceră, nepătimașă va ajunge pe ceahlăul funcției pe care o dețineți, interimar, și în așteptarea unui congres care nu va avea loc prea curând, e bine. Apelați la scribul casei: vă scutește de nervi, scrie mult mai bine și mai repede, este timp de citit, apoi,textul la oglindă, până la condens…
*
„Ați eșuat în gestionarea pandemiei…”. Iată, o altă mostră de puținătate neuronală: voi nu ați avut la eșecul acesta nicio „contribuție”, așa-i?
În fond, această moțiune servește PNL-ului: în cele 45 de zile în care guvernul va mai rămâne în funcțiune, nu va mai putea să dea vreo ordonanță de urgență, nici să aibă vreo inițativă, ca înainte de moțiune. Va putea să spună, ridicând din umeri: „iată, roadele îndepărtării noastre de la guvernare. Ei o să vă plătească acum cele 40%, ei vor dubla alocațiile, ei vor gestiona cu succes pandemia ce a luat-o razna. Noi nu am mai avut nicio putere decizională”.
Va urma, firesc, reacția celor aflați în așteptare socială. Nu, Ciolacu nu vrea ca moțiunea să treacă, dorește doar ca cele două cărămizi cu care își murdărește costumul, să sune tare la congres, pe peptu-i de aramă…să impresioneze, prin forța sa politică, prin ceea ce poate el! Aviz primarilor dromomani. Pe undeva se aude un fâsâit: femeia de cauciuc a fost prost vulcanizată…
Nimeni nu este profet în țara lui, dar poate nici nu dorește să fie! Mi-am amintit de o întâmplare la care am fost martor ocular: un sac și-a găsit petecul și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

Cornel UDREA