Tratatul contract

Sau contractul tratat – tot un drac.

Spun asta pentru că şi asemenea acte de mare însemnătate alunecă în derizoriu şi fiecare face cum îl taie fesu’ şi-nteresu’. Pentru a afla de ce, să dăm câteva exemple:

Vede omul o casă. Ciocăne la uşă, i se deschide, negociază şi, împreună cu gazda, ajung la un numitor comun: preţul. Vânzătorul pune banii la teşcherea şi, după o vreme, se întoarce la vechiul cumpărător. Păi, zice, acu’ că au urcat preţurile la case, ar fi bine să-mi dai diferenţa, nu? Mă simt păgubit.

Nu!

Înţelegerea a fost înţelegere, s-a negociat la sânge, cum se spune, unul a dat, celălalt a lăsat şi, în final, totul s-a concretizat într-un contract: scris sau verbal. Dacă lucrurile s-ar petrece aşa cum zice „păgubitul”, de fiecare dacă când cresc preţurile, s-ar prezenta la poarta celui cu care a avut o înţelegere şi ar încasa diferenţa de bani. Povestea n-ar avea sfârşit, când ne gândim că ar trebui să restituie o parte din bani, dacă, să zicem, casele s-ar ieftini, nu? Şi tot aşa şi iar’ aşa!

Şi statele fac contracte.

Care, nu-i aşa, ar trebui respectate. Mai ales când, prin aceste înţelegeri internaţionale, negociate şi ele, până la ultimele lor consecinţe, vitează soarta omenirii, până la urmă. Spui că nu mai faci decât un anumit număr de rachete şi focoase nucleare, îl obligi şi pe celălalt să accepte condiţiile tale, pierzi vremea ani de zile pînă ajungeţi la un compromis, mai marii ţărilor implicate ratifică, în Forum, litera şi spiritul tratatelor, baţi contractele acestea în cuiele ordinii cotidiene şi, la un moment dat, te trezeşti că celălalt spune: pfui, pfui joaca!

Mă retrag!

De mii de ani, de când se semnează tratate şi, mai apoi, sunt încălcate, statele folosesc pretexte pentru a-şi justifica atitudinea. Manipulează, cu alte cuvinte, mari mase de oameni, inoculând ideea că nu ei au mâncat usturoi şi, în consecinţă, nu gura lor pute.

Aşa s-au născut războaiele.

Mă rog, cele mai multe dintre ele. Şi pare ciudat că, nici în zilele noastre, când marea masă a oamenilor a ieşit din inerţia de mii de ani de întuneric al minţii, popoarele nu reacţionează. Popoarele celor care încalcă aceste contracte, vreau să zic. Şi fac ca tratatele  să nu mai fie privite ca nişte acte juridice pe care te poţi baza. E drept că, la o asemenea retragere unilaterală, protestează cealaltă parte, cea care, de bună credinţă, a încercat să respecte tratatul semnat. Inflamaţi, vinovaţii arată cu degetul:

Şi pocinogul e gata!

RADU VIDA