Totul e în ordine?!

Ilie CĂLIAN

}n ultima vreme s-au întîmplat destule lucruri care ar fi tre-buit să stîrnească un mare interes public. Enumăr cîteva, la întîmplare: propunerea de suspendare a lui Traian Băsescu, afilierea cu acte-n re-gulă a PNL la PPE (şi, deci, încetarea existenţei sale ca partid liberal), ameninţarea lui Băsescu că va face el cumva pentru deconspirarea ofiţerilor “sub acoperire” care candidează la Preşedinţie, reducerea gazului pe care ni-l livrează Rusia, desemnarea oficială de către PSD a candidaturii lui Victor Ponta la Preşedinţie… Desigur, în ziare şi la posturile de televiziune faptele au fost comentate, dar “pe stradă” acestea n-au prea avut ecou. Nu ştiu dacă e bine, dacă e rău, dacă e o stare de normalitate sau semnul unei stări generale de lehamite de tot şi de toate. Nici măcar ştirea că, de la anul, se vor mări pensiile cu 5% – după reducerea, tot cu 5%, a CAS la angajator – nu a provocat nişte reac-ţii vizibile la cei direct interesaţi. Or, aici era vorba despre altceva decît ceea ce se înţelege prin politică, întrucît “atinge buzu-narul” unora “în bine”.

Dacă aşa “stăm” – adică nu ne mişcă nimic, înseamnă că, la scară naţională, majoritatea populaţiei e mulţumită cu ce are sau ce poate avea. Înseamnă că majoritatea populaţiei nu se simte afectată de urmările unor măsuri politice şi economice, întrucît… Întrucît ce?! Întrucît “se descurcă” singură? Întrucît tot nu are nevoie de mai mult sau de mai bine?! Întrucît nu mai există nici încredere, nici speranţă?! În-trucît nu mai există vreo motivaţie pentru a participa oarecum la dezbaterea problemelor societăţii româneşti?!

Cert este că, vrem sau nu vrem, politica ne va influenţa viaţa, în continuare. Iar cine nu doreşte să observe ce se întîmplă, va constata că, pînă la urmă, cu sau fără voia sa, tot s-a întîmplat ceva în ţara asta, ceva ce îi va influenţa viaţa. Poate că, în principiu, tărăboiul stîrnit de UDMR în legătură cu transformarea Ţinutului Secuiesc într-un stat în stat nu se va transforma în fapt. Dar tot va avea consecinţe, într-un fel sau altul. Poate că ambiţia lui Traian Băsescu de a o “promova” pe Elena Udrea la Cotroceni nu se va îndeplini. Dar aceasta este o modalitate prin care Băsescu încearcă să se menţină în prima linie a vieţii politice româneşti. Poate că demersul său de a cere cetăţenia Republicii Moldova ar fi doar un ambîţ personal – dar în realitate el urmăreşte acelaşi scop: obţinerea anumitor voturi în campania electorală pentru protejata sa, care, după încheierea alegerilor, îi va ceda pe faţă conducerea PMP, pentru ca, apoi, Băsescu să încerce să preia conducerea întregii Opoziţii. Adică, tot nu vom scăpa de el, întrucît îşi va îndeplini visul – pus la cale încă de prin 2004 cu Valeriu Stoica -, acela de a-şi subordona Partidul Naţional Liberal. N-a reuşit cu Valeriu Stoica, dar a izbutit cu Crin Antonescu şi, acum, cu Klaus Iohannis şi Vasile B1aga. Că, altfel, ce sens ar avea fuziunea PNL cu PDL, care poate fi urmată de fuziunea celor două cu PMP?! Iar reîntoar-cerea lui Băsescu în fruntea unei astfel de formaţiuni politice ar putea avea efecte mult mai grave decît ceea ce se prefigurase în 2004 prin Alianţa DA.

Dar, se pare, asemenea perspective nu par a interesa electoratul român. Cîtă vreme se mai găsesc o bucată de pîine, un ou, un cartof şi o foaie de varză şi cîtă vreme se mai dau manele la televizor – totul e în ordine…