Tot jupînul Băsescu?!…

Ilie CĂLIAN

Am auzit mereu, din partea unor concitadini de-ai mei, clujeni şi a multor ardeleni, cum că noi, ardelenii, sîntem asupriţi de regăţeni, Mitici, bucureşteni. Mai mult, s-a insinuat lozinca “M-am săturat de România”, al cărei beneficiar (poate şi sponsor?!) nu poate fi decît o sau nişte “puteri” dinafara României. S-a spus de către aceste cozi de topor – destul de lesne acceptate de te miri ce locuitori din zona noastră – că “Miticii” sînt împotriva ardelenilor şi, mai ales, că ei, “Miticii”, nici nu se pricep să guverneze aşa cum o pot face bravii ardeleni, oameni şi pricepuţi, şi corecţi, şi cu şira spinării. Ia să vedem ce s-a întîmplat în vremea “postdecembristă”. A fost prim-ministru un aşa-zis “moţ”, Victor Ciorbea. El a plecat de la statutul de lider sindical, adică “de stînga”, la acela de lider al guvernului “de dreapta” al CDR. Asta zic şi eu coloană vertebrală, fermitate a opiniilor – că despre competenţă nici nu e cazul să vorbim: a condus guvernul care ne promisese 15.000 de specialişti… După o vreme, a venit la conducerea Guvernului alt ardelean, tot dinspre Apuseni: Emil Boc. Are şi acesta o coloană vertebrală fermă… a şarpelui boa. În fine, avem un prim-ministru tot ardelean, Dacian Cioloş, de această dată afirmat ca fiind tehnocrat. Adică, dacă ceilalţi doi s-au tot plimbat de la stînga la dreapta, între partide (specialist în traseism fiind Boc), Cioloş ar fi curat, din punct de vedere politic, precum apa sfinţită, are “caracter”, e ferm, e “credibil”.

Ia să vedem în ce măsură “ardelenismul” poate fi identificat cu competenţa, claritatea, onestitatea politică, fermitatea în opinii, limpezimea proiectelor. Despre “ţărănişti” şi Maniu însuşi, despre felul cum au căutat să-şi “aranjeze ploile” cu Puterea, în primul rînd cu Carol al II-lea, pe care l-au (re)făcut rege împotriva Constituţiei în vigoare la acea epocă, ştim destule – cel puţin aceia care ne “ostenim” să ne cunoaştem istoria. Despre miniştrii şi prim-miniştrii ardeleni de după 1989 ştim cîte ceva – iar urmaşii or să afle mai multe (prea tîrziu). Dar iată-l pe genialul prim-ministru actual, “tehnocrat”, aşadar, neinfluenţat de partide, ci dedicat trup şi suflet, ca un bun gospodar ardelean, exclusiv binelui naţiunii. Ce face minunatul Dacian Cioloş? Zice – acoperit de “independenţa” sa de “tehnocrat” PNL, de a da o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legii electorale (în sensul impunerii a două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor), întrucît un guvern tehnocrat nu are dreptul moral să ia decizii politice. Şi ce face, în continuare, după ce s-a îmbăţoşat puţin – ca să arate, înaintea unei vizite în Franţa, că el conduce România -, ce face prim-ministrul băţos din Ardeal?! Păi, după ce Gagamiţă bistriţean din fruntea Curţii Constituţionale (pus acolo de Băsescu, Olteanu şi Boc) afirmă că s-ar putea modifica, totuşi, Legea electorală printr-o Ordonanţă de urgenţă şi după ce preşedintele “său” (alt ardelean, dar sas), Iohannis, zice că ar fi bine, totuşi, să fie două tururi de scrutin, geniul de la Pericei (capitala cepelor) dă dovadă de o aşa de inflexibilă şiră a spinării, încît afirmă că se gîndeşte la o formulă prin care să modifice radical ceea ce afirmase înainte că nu e posibil – adică să-şi lingă propria vomă – dacă ceea ce afirmase iniţial era o otravă la adresa democraţiei -, ori să-şi vomeze propriul polen, curat ecologic şi politic, cu care îşi lustruieşte guvernarea.

În ce mă priveşte, sînt categoric de partea celor care consideră că două tururi de scrutin sînt utile – nu numai pentru alegerea primarilor. Nu intru acum în detalii – despre asta am mai scris şi cred că orice om de bunăcredinţă înţelege că răgazul dintre două tururi de scrutin este foarte util. Dar: legea electorală, aşa cum este ea, a fost votată în Parlament cu foarte mare majoritate de voturi – în primul rînd cu voturile PSD şi ale “noului” PNL. Acum, “noul” PNL o dă la-ntors: se teme că o parte dintre primarii săi ar putea să-i trădeze, aşa că ar putea, pentru turul al doilea, să facă înţelegeri cu Băsescu şi Monica Macovei – aşa-zişii duşmani politici. Adică, pînă la urmă, s-ar da tot pe mîna jupînului Băsescu…