Tonul la cîntec

RADU VIDA

Gesturile unor monahi ortodocşi, adînc cugetate şi nonşalant manifestate în spaţiul public, nu fac altceva decît să ne atragă atenţia asupra disperării la care s-a ajuns. Prin mănăstiri bate un vînt rece. Iar atmosfera devine contagioasă prin seriozitatea cu care se pune problema. Sau se ia.

Măicuţele de la Mănăstirea Neamţ au decretat: card, citit invers înseamnă drac Şi, cu asta, basta! Nu vor să primească cardurile de sănătate, pentru că, vezi doamne, devin o… cifră! Şi-şi pierd libertatea. Cică instrumentul cu pricina ar fi un înaintemergător al lui Antihrist. Aşa le-a spus preotul Iulian Pîrvu, înainte de a trece la cele veşnice. Şi ele, neprihănite, cum sînt, nu vor să ajungă între fălcile „Fiarei”, un computer de la Bruxelles, care poate înmagazina datele întregii omeniri. Nu am să mă întreb ce au de ascuns măicuţele de la mănăstirile din Moldova. Asta pentru că vestea s-a răspîndit şi ebola refuzului a cuprins mai multe lăcaşuri. Tot despre electronică e vorba şi despre un număr (un cont nu-i o puşculiţă în care Măriuţa îşi aruncă economiile, doar să afle de la Sfîntu’ dacă e gravidă sau ba!). Dar nu mă pot abţine să întreb de ce nu refuză şi conturile de la bănci, unde guvernele României au vărsat şi varsă sume colosale: pentru întreţinerea locaşelor de cult, pentru mănăstiri, pentru moaşte, pentru… Ar putea să refuze şi banii primiţi de la enoriaşi, pentru că tot „ochiul dracului” se cheamă că sînt. După cum ar putea să nu-şi mai pună nici banii economisiţi la CEC sau în acţii. Că tot dracu’ le-a ghicit şi pe astea.

Nu vreau să suspectez Biserica că scoate castanele cu mîna măicuţelor. Oficialii au fost de acord cu… drăcovenia asta de card. Aşa că nu avem ce discuta. Dar măicuţele nu respectă ordinele Bisericii, se vede că! Ciudat, îmi permit să spun, din moment ce, pînă la urmă, e vorba de sănătatea lor.

Cum ne bucuram cînd citeam ce contribuţii însemnate au avut prelaţii în vremuri mai puţin faste pentru noi! Cum aduceau lumina azbucoavnei şi educau neamul! Cum preotul, învăţătorul şi crîşmarul erau cei mai respectaţi oameni din sat. Să se fi stricat în aşa hal vremurile, încît să nu mai putem aveam încredere în nici unul dintre aceşti stîlpi, altădată, ai marii majorităţi a populaţiei? Cert este că, prin cîteva acţiuni (pe care le-am semnalat la vremea lor), casta purtătorilor de dulamă şi rasă ne face de toată minunea.
Să mă explic: citit invers card, nu înseamnă nimic nici în engleză, nici în spaniolă şi cu atît mai puţin în chineză. Şi au şi englezii, şi spaniolii şi chinezii asigurări pe card. Lumea merge înainte, ce dracu’, Doamne, iartă-mă!

În toată povestea asta nu mi-a plăcut nici de un mahăr de la Casa de asigurări de sănătate, care spunea că măicuţele ar trebui să se alinieze, pentru că Biserica este de acord cu cardurile de sănătate. Păi, oameni buni: nu mai sîntem un stat laic? Şi-au pus femeile mandela şi dictează pe cine să alegem, că nu sînt de acord cu: avortul, homosexualitatea, cu sectele, cu ateii… Dar nu suportă nici ereziile, ecumenismul, masonii, păgînii… Iar acum au treabă cu băncile, cipurile şi actele cu cip, cu politicianismul, cu părăsirea patriei… Am devenit un stat fundamentalist, creştin şi ortodox? Sau toţi cetăţenii – da’ absolut toţi – se aliniază la transformările prin care trece întreaga omenire!? Şi ce libertate e aia în care ai voie să crezi în Dumnezeu şi nu în sănătatea ta şi a semenilor? Atîta cît îţi este dat să vieţuieşti pe Pămînt!

Nu-i bine că tot mai puţini enoriaşi se îndepărtează de Biserică! Dar există o explicaţie simplă pentru asta: lumea nu poate fi prostită cu orice, numai pentru a-ţi impune crezul. Şi e o jignire pentru orice enoriaş să fie considerat slujitor al Satanei, doar pentru că postaşul i-a adus un card pe care l-a acceptat în numele progresului. Şi spre binele lui personal.