Ţiţeiul ieftin – cauze şi efecte perverse

Ilie Călian

Am mai scris despre un fapt trist pentru România, după un sfert de veac de capitalism şi economie de piaţă (sau de paiaţă – pînă la un punct). Este întristător să observi cu cîtă uşurinţă se emit judecăţi despre un fenomen economic sau altul, despre preţuri şi funcţionarea “pieţei”, de către oameni care nu au nici cea mai vagă cultură despre mecanismele economice, în general, care confundă “jmecheria” cu matematica economică sau care îşi închipiue că aşa-numita economie politică a fost o invenţie comunistă. Iată, recent, am auzit felurite comentarii despre faptul că preţul mondial al petrolului a scăzut brusc la un minim istoric, cum spun specialiştii -, însă benzina şi motorina la noi nu s-au ieftinit – tot atît de brusc şi în aceeaşi proporţie. N-o să explic în amănunt cam cît durează “procesul” – de la licitarea cantităţii de ţiţei la încărcarea în vapoare, transport, descărcare, intrarea în producţiea rafinăriei şi, apoi, transportul produsului finit către “pompist”, iar de la acesta la consumator. Pe scurt: este posibil ca benzina pe care o cumpărăm acum să provină dintr-o tranşă de ţiţei cumpărată cu multă vreme în urmă, la un preţ mai mare…

De fapt, problema reală nu este preţul actual, ci cît timp va dura această ieftinire şi dacă nu cumva este bine ca firmele implicate să fie prudente şi în legătură cu preţul, şi în legătură cu stocurile. Adică, să ne gîndim la cauzele oscilaţiilor formidabile ale preţului ţiţeiului din ultimele decenii: dacă nu cumva ele se datorează nu unor condiţii strict economice (previzibile!), ci acelei economii politice de care am amintit. După cum se ştie, există o organizaţie mondială a producătorilor de petrol (OPEC), dominată de Arabia Saudită, dar mari producători (sau potenţiali) mai sînt şi Rusia, SUA, Venezuela, Nigeria, Iran, Irak. Venezuela a decăzut, Nigeria e controlată, în Irak e haos, Iranul este pedepsit. A mai rămas Rusia – tocmai Rusia, care obţine aproape jumătate din veniturile la buget din petrol! Acum aţi înţeles? SUA şi Europa, “pe-o mînă” cu Arabia Saudită, sacrifică – deocamdată! – nişte venituri din petrol pentru a îngenunchea Rusia. În privinţa sabotării gazului rusesc e mai greu, mai ales la vreme de iarnă şi în condiţiile în care Europa nu poate folosi ca alternativă serioasă gazul lichefiat adus de peste mări şi ţări. Rusia trebuie lovită dur, înainte ca Iranul să înceapă să exporte şi el – iar dacă o face acum, nu cîştigă mare lucru (dar există această perspectivă, după ce Iranul s-a angajat să nu îşi creeze un arsenal nuclear).

Bine-bine, veţi zice – dar ce-avem noi cu asta? Păi, avem. Avem şi noi ceva petrol şi gaze, iar Parlamentul se pregăteşte să voteze legi care vor afecta bugetul: creşterea unor redevenţe la extracţii şi reducerea unor accize, un “mix” cu efecte în buget. Pe de altă parte, mai avem ceva: baza SUA de la Deveselu. Păi, ce-are ea cu petrolul? Are! De vreme ce Iranul a fost “iertat”, Putin va bate cu pumnu-n masă că baza de la Deveselu, despre care, de la bun început, s-a spus că ar avea ca ţintă Iranul, n-ar mai avea sens! Va repeta Putin ce a mai spus: că baza Deveselu e împotriva Rusiei. Şi?! Şi trebuie să ne ţinem bine în şa! Nu ştiu dacă guvernul “tehnocrat” al lui Dacian Cioloş are o viziune clară asupra viitoarelor posibile evoluţii din zonă; nu ştiu dacă nu e cazul să profităm de conjuctură şi să ne facem rezerve de gaz şi petrol; nu ştiu dacă din acest joc geostrategic dintre Occident şi Rusia va cîştiga ceva România; nu ştiu dacă nu cumva Occidentul va cîştiga mai puţin decît aşa-numitele ţări din BRICS (cu excepţia Rusiei).

Ştiu, însă, cu prisosinţă că electoratul român este prea puţin interesat de ce se întîmplă în lume şi în apropierea noastră, că permanent confundă politica cu politicianismul, economia cu “jmecheria” şi “direcţia în care merge România” cu preţurile la mărunţişuri…