Terorismul – cu ce bani

Ilie CĂLIAN

Nu pot să nu mă gîndesc la o posibilă relaţie între terorismul actual şi “politica corectă” a toleranţei şi multiculturalismului – în-ţeles într-un anumit fel de “intelighenţia” de cabinet – de universitari, filosofi şi eseişti – occidentali, care nu prea cunoşteau realităţile, decît cel mult din “bibliografie”. Cum am scris anterior, asta venea pe urma unei vechi istorii a Europei occidentale, o istorie a unei lumi care devenise stăpîna colonialistă a lumii şi care, pe de o parte, a păstrat, în adîncul mentalităţii colective, sentimentul de superioritate absolută asupra “celorlalţi” (din colonii, ca şi din “curtea din spate a Europei”), iar pe de altă parte, generaţia de intelectuali umanişti le sădea un anumit sentiment de jenă, dacă nu chiar de vinovăţie, faţă de cîte suferinţe a provocat Europa occidentală altor entităţi rasiale, etnice şi religioase.

Dar asta nu poate explica valul de terorism din ultimele decenii. Nu mă refer la felurite “celule” aşa-zis revoluţionare susţinute pe criterii ideologice în Războiul Rece. Mă gîndesc exclusiv la ofensiva extremismului islamic şi nu pot să nu constat un fapt, asupra căruia va trebui să medităm cu toată seriozitatea: niciunul dintre regimurile “naţionaliste” musulmane (că erau ţări arabe, că era Iranul persic), sprijinite direct sau indirect de URSS şi ţările socialiste, nu a cultivat extremismul islamic. Naţionalismul lor însemna constituirea unor state puternice şi cît de cît independente faţă de fostele metropole colonialiste. E adevărat, toate acele ţări aveau mari rezerve de hidrocarburi şi felurite minerale foarte utile industriei moderne. Iar politica lor naţionalistă limita accesul nestingherit al marilor trusturi supranaţionale la aceste rezerve. Repet: exclusivismu1 religios, extremismul islamic, era ţinut în frîu de către regimuri “forte”,care doreau să constituie state-naţiuni puternice şi independente. Nu cumva aici este cheia problemei?

Comentatori politici americani şi vest-europeni, necontestaţi în privinţa calităţii (şi cantităţii) informaţiei, afirmă deschis că, de fapt, cei care au tulburat Orientul Apropiat – de unde vin toate ne-cazurile extremismului islamic – au fost exact americanii şi vest-europenii, care au pus la cale dărîmarea statelor naţionale din spaţiul musulman (inclusiv Iranul), cu două scopuri. Primul a fost stimulat de doctrina Wolfowitz, de a nu mai accepta refacerea puterii Rusiei post-sovietice pînă la un nivel la care să-i permită acesteia să fie un rival, chiar uşor vincibil, retezîndu-i orice start de împuterire. Pe de altă parte, şi mult mai concret şi mai turbulent din punct de vedere strategic, dorinţa marilor entităţi economice şi financiare de a pune mîna pe tot ce se poate nu doar din fostul sistem economic comunist, dar şi din ţările zise ale Lumii a Treia sau Neangajate.

Lozinca ideologică – pe care mulţi oameni au înghiţit-o pe nemestecate şi o mai înghit şi azi (în Estul fost comunist, ca şi în orientul Apropiat) – este lupta pentru drepturile omului şi instaurarea de-mocraţiei, după riguroase reguli occidentale. Că ar urma să se aplice în alte lumi, alte civilizaţii, alte moduri de gîndire, de organizare socială, familială, economică etc. – asta nu contează pentru făuritorii de lozinci. Important este ca ele să fie crezute pe moment. (Aşa cum bunicii şi părinţii noştri credeau că “Vin americanii!”, fără să ştie că americanii şi englezii ne vînduseră lui Stalin. ) Aşa s-au pus la cale şi au fost plătite cu bani grei aşa-zisele “revoluţii colorate” din România, Ucraina, Georgia şi Serbia şi revoluţiile din “Primăvara ara-bă”, care au distrus toate statele din Nordul Mediteranei şi, măcar par-ţial (geografic vorbind), din Orientul Apropiat.

Aşadar – banii! Iar această formidabilă terorizare a Europei occidentale se face, credeţi, doar pe ochi frumoşi? Ori, cum ni se spu-ne, pe baza fanatizării unor tineri care vor să ajungă în raiul mahome-dan, ca să se bucure de favorurile a 60 de fecioare?! Nu zic că nu există un proces sistematic de fanatizare. Numai că, de la fanatizarea unor tineri pînă la organizarea unor ample acţiuni teroriste este nevoie de încă ceva. De bani. De foarte mulţi bani. Argumentul că, acum, ISIS a pus mîna pe petrolul din zona de nord-vest (kurdă) a Irakului şi obţine bani de acolo nu este suficient. Pînă aici cu ce bani şi-a cumpărat armament, şi-a plătit instrucţia fanaticilor şi toată susţinerea logistică?! Banii aceştia au venit de undeva. În primul rînd, din anumite ţări arabe, cocoloşite de occident. Dar, dincolo de anumite ţări şi regimuri mai, să le zicem, duşmănoase, nu cumva există şi alte surse?! Vă propun să vă gîndiţi la un fapt simplu: sumele imense obţinute din petrol de către anumite dinastii arabe de tip feudal se află undeva – în bănci, în acţiuni la anumite firme (de armament, de aparatură electrică şi cibernetică, de oţelării şi industrie chimică, de automobile ş.a.). Nu cumva s-ar putea să existe şi o “normală” conlucrare între asociaţii principali ai anumitor firme?! (Firme care, evident, au o puternică influ-enţă asupra politicii marilor puteri şi care îşi doresc să “intre” în state sfărîmate, în care să ia cît mai multe hălci “privatizate” din fostele economii de stat.)

Vă rog să vă mai gîndiţi încă o dată nu doar la cei care dau direct banii pentru susţinerea terorismului islamic, dar şi la cei care-i dau indirect sau îi girează cu îngăduinţă.