Teroarea “interceptărilor” continuă

Ilie CĂLIAN

Cum era de aşteptat, decizia Curţii Constituţionale a României, care interzice SRI să facă ascultări pentru DNA, DIICOT şi alţi “beneficiari”, înafara celor de siguranţă naţională, adică de contraspionaj, a stîrnit multe valuri de comentarii – de la cele neavizate, ale publicului larg, la cele ale unora interesaţi fie de menţinerea sistemului, fie de obţinerea unor avantaje prin modificarea lui, şi pînă la cele aparţinînd unor oameni fie foarte bine informaţi, fie care încearcă să fie obiectivi. Pînă la urmă, s-a întrunit Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi s-a hotărît adoptarea unei Ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care să asigure că nu se întrerupe “procesul de cercetare în Justiţie”, cum spunea prim-ministrul Dacian Cioloş. Concret: organele judiciare să aibă acces la aparatura de ascultare, dar fără intervenţia ofiţelor SRI. Urmează ca, ulterior, să se îmbogăţească propriile mijloace tehnice ale procuraturilor şi să crească numărul ofiţerilor judiciari care să le folosească. Desigur, procurorii au făcut mare tărăboi, au cerut sume imense, s-au văitat…

De fapt, s-ar putea ca problema să fie niţel mai simplă. Mi-a sărit în ochi faptul că aşa-zisa platformă de interceptări a SRI se numeşte Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. Păi, dacă este naţional, înseamnă că nu este doar al SRI! Şi cine credeţi că a sărit să clarifice situaţia? Cine altul decît cel care o cunoaşte cel mai bine, pentru că a creat-o şi s-a folosit de ea pînă acum: Traian Băsescu! Vă amintiţi că tocmai el a cerut, într-o şedinţă CSAT (şi a obţinut, fireşte) ca SRI să-şi extindă atribuţiile de “siguranţă naţională” asupra unor fapte de corupţie şi delicte economice?! Peste noapte, SRI a primit mînă liberă să asculte pe oricine şi pentru orice – mai ales pentru a îndepărta adversarii politici ai lui Băsescu. Iar toţi procurorii şi judecătorii s-au bucurat.

Aveau, în sfîrşit, o mare şansă: dacă legea le interzice să facă politică direct, o puteau face mult mai eficient prin presiuni asupra politicienilor, prin deschiderea de dosare “subţirele”, dar care să fie folosite la momentul potrivit, nu pentru a stopa din faşă eventualele derapaje de la lege. Băsescu s-a grăbit să impună adoptarea peste noapte a codurilor civil şi penal şi a codurilor de procedură civilă şi penală, fără a fi supuse textele unei ample analize a celor pricepuţi. Dar, după aceea, cei pricepuţi n-au sesizat anumite “nepotriviri” – în spirit şi în text – cu Constituţia?! Le vor fi sesizat, dar le-a convenit situaţia.

Ce ne spune Băsescu – rămas acum fără “jucăriile” sale de putere? După ce recunoaşte că ştia “că avem un deficit democratic în această zonă” (pe care el însuşi l-a creat şi păstorit), ne explică ce s-a şi ce se mai poate întîmpla. Anume că “sînt şi inteligenţi care au dreptul la ascultări”. La cine anume se referă, n-am înţeles. Dar, ne asigură Băsescu, “Cei inteligenţi au făcut ce a trebuit, adică şi-au tras terminale direct din platforma SRI, au realizat un calculator care este o interfaţă, au pus un echipament de codificare a semnalului, la ei şi pe platforma SRI, şi au pus un decodor la ei, ca să le vină semnalul codificat să-l poată decodifica. Şi-au instalat şi o unitate de comandă. Unitate de comandă înseamnă că SRI nu mai ştie nimic de ce faci tu legat de interceptări. Unitatea de comandă este aceea în care introduci numărul de telefon. Nu se mai duce cu mandatul la SRI, cum face DNA acum”. Soluţia ar fi ca şi DNA şi DIICOT şi DGP (Direcţia Generală a poliţiei) să-şi instaleze, în cîteva săptămîni şi cu costuri mici, asemenea echipamente.

Am bănuiala că ceea ce explică Traian Băsescu este corect. Însă explicaţia lui are ceva înspăimîntător. Adică, există “inteligenţi” care “ascultă” fără mandat! Tot el explică, în deplină cunoştinţă de cauză: “Toţi vor putere şi cine ascultă are putere (…), fiecare şef este avid să apuce cît mai mult din controlul pe populaţie”. Concluzia este simplă: trăim într-un stat poliţienesc, al terorii instalate prin posibilitatea violării fără drept legal a secretului corespondenţei, comunicării şi intimităţii persoanei. Că acela care ne explică este tocmai “tătucul” care a creat sistemul nu are importanţă: face parte din cinismul lui Băsescu. Important este că la această ticăloşie participă cu interesat entuziasm exact oameni plătiţi din bugetul statului pentru pentru a-i apăra pe cetăţeni, a menţine ordinea şi legalitatea unui stat de drept, pe care-l numim “democratic”…