Taxa pe fumărit se… întoarce

RADU VIDA

Mai toţi domnii Ţării Româneşti şi Moldovei aplicau dăjdiile indirecte. Iar prin secolul al XVII-lea se plătea chiar diferenţiat: în vreme de pace, mai puţin, în vreme de război, mai mult, iar pentru nevoi speciale şi mai mult! Despre Transilvania nu se prea făcea vorbire, dar, nu mă îndoiesc, şi aici erau cocoşaţi bieţii oameni. Restul? Privilegiaţi: moşieri, industriaşi, mănăstiri, biserici, aveau scutire prin tot felul de hrisoave domneşti. Cînd totul era în logica lucrurilor, poporul îi spunea nevoie, rînduială; cînd au luat-o razna, taxele se numeau sazolic, ştaier, bir sau adău.

Vremurile s-au mai potolit odată cu descoperirea gazului metan. Sigur, taxa era taxă, dar măcar ştiai pentru ce. Şi, realmente, ţi se facilita accesul la această modernă sursă de căldură. Primeai ceva şi erai obligat la plată.

Gata cu istoria!

Cînd o bună parte din populaţie a cheltuit din greu să-şi pună centrale de apartament, cînd sistemul centralizat şi, totodată, mult hulit începe să sucombe (dacă n-a chiar murit în anumite localităţi ale Ţărişoarei), acuma, zic, i-a apucat pe guvernanţi boala mintală tropicală de-i zice amoc. Acum, nu mai primim nimic. Dar va trebui să plătim pentru acest nimic. Or fi consumat tehnocraţii prea multe stupefiante evropeneşti? Nu mai au băieţii cei diştepţi ce să fure? Sau, pur şi simplu, vor să ne pună pielea pe băţ? Nu ştim să răspundem la asemenea întrebări. Nu avem date. Şi chiar dacă le-am avea, purtătorii de propoziţii de prin misterele de resort ar găsi tot felul de subterfugii, eufemisme şi parabole pentru a rotunjii colţurile unor măsuri de (re)impunere a unei dăjdii ce am crezut-o moartă de-a binelea.

Taxa pe centralele de apartament!

Explicaţii aiuristice au şi venit. Se invocă poluarea „vecinului de sus”, care vecin nu poate, vara, să deschidă geamul că-i vine în nas… noxa! Şi pentru că, lui, vecinului, îi… amuşinează, cel de jos trebuie să plătească. Cui? Statului! Care, ca şi altădată, are de dat dări la Înalta şi mai puţin Înalta Poartă de la Bruxelles, să arunce banii voiajuri străineze, pe teatre de operaţiuni, pe armament sofisticat, pe scălîmbăieli UE şi farafastîcuri şuie. Oricum, încălzirea a două camere, în sistemul subvenţionat pentru populaţie (consum 6,2 Gcal)an), este de 164,40 lei)Gcal, iar pentru deţinătorii de centrale de apartament de 355,74 lei) Gcal. La 3 şi 4 camere cheltuielile cresc temeinic. Aşa, să ştiţi de ce ne-am… privatizat de la Stat. Care dă cît vrea şi ia cît poate.

Fumăritul, de-i mai zicea şi coşărit se întoarce, în frac, mănuşi albe şi pantofi de lac. Noroc că noi sîntem tot mai zdrenţăroşi, poate ne-om croi şi nişte opinci de casă, iţari şi-n loc de cuşmă – scufă.

Da’ ce nu facem noi pentru strategie?!

Cum care strategie? Cea care se referă la energia pentru 2016-2030 şi mai încolo, pînă în 2050. Discret, după ce i-a lăsat pe descreieraţii continentului să-şi reverse offul, ţările dezvoltate şi-au pus în plan… să se mai dezvolte. Şi să facă centrale atomice, pînă la loc comanda. Basmele cu eoliene, fluxuri şi refluxuri, panouri ş.a. sînt marfă bună pentru naivii care încalecă pe-o şa şi spun poveşti nemuritoare chiar şi la vîrste înaintate. Şi ţările Vişegrad sînt de partea progresului. Noi şi bulgarii ce optăm pentru a da ceasul înapoi. Pînă în Evul Mediu. Acolo unde tăxarii (fumărarul era persoana care strîngea dările pe fumăritocoşerit, de mergeau direct-aţă la Stamul), ei strîngeau impozitul pe capitaţie, pînă nu dădeau de vreo răscoală. Sau, mai tîrziu, revoluţie. Acum, Guvernul n-a grăit nimic nici chiar despre centralele electrice. Astea nu fac damf, n-au nimic cu… vecinul. Dar, strategia-i strategie! Aşa că vor găsi ei ceva, să ne îmbrobodească şi să pună şi pe astea biruri.