Ţara sărăciei profunde

Unul dintre paradoxurile societăţii româneşti este convieţurea dintre o creştere economică de vârf, a doua din Uniunea Europeană, şi un grad ridicat de sărăcie, tot printre primele din Uniune. Inflaţia din acest an, cea mai ridicată din Europa, a anulat efectele majorării salariului minim pe economie, astfel că sărăcia rămâne o constantă a societăţii noastre. Iar ţara noastră continuă să dețină şi cel mai ridicat procentaj din Europa în privința angajaţilor care lucrează pe salariul minim, conform statisticilor oficiale patru din zece angajaţi având acest nivel al venitului salarial, ceea ce face ca România să fie una dintre ţările europene cu cele mai numeroase persoane afectate de sărăcie.

O publicaţie a Institutului Naţional de Statistică arată că o gospodărie din patru nu putea face față anul trecut cheltuielilor cu venitul total realizat, două din cinci au probleme cu plata la timp a întreținerii locuinței, aproape 15% cu energia electrică, 8,2% cu telefonul, iar 7,7% cu abonamentul radio-TV. Iar dintre gospodăriile care nu au putut face față cheltuielilor cu venitul total net realizat, opt din zece nu au putut cumpăra produse alimentare suficiente pentru asigurarea hranei.

Situaţia nu este prea roză nici pentru gospodăriile care se descurcă cu venitul realizat. Astfel, doar una din cinci și-a putut permite un concediu în afara casei, şi numai una din trei şi-a cumpărat haine noi. Procentele scad la înlocuirea mobilei uzate – 6,3%, achiziţionarea de electrocasnice – 16%, vizionarea unor spectacole de teatru sau cinema – 11% sau cumpărarea de cărți – 15%. Iar aproape jumătate dintre gospodării nu și-au permis niciuna dintre cele enumerate.

Lucrurile stau şi mai prost la sate. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, 70% dintre săraci trăiesc în zonele rurale – iar circa 45% din populaţia ţării noastre locuieşte exact acolo -, unde sărăcia este cu 20% mai ridicată decât în oraşe, situaţie care nu se întâlneşte în niciuna dintre ţările Uniunii.

Şi mai grav este că peste 900.000 de persoane (4,5% din populaţia ţării) trăiesc în sărăcie extremă în aşa numitele zone marginalizate – 3,2% în mediul urban şi 6,2% în zonele rurale. Acelaşi studiu al Băncii Mondiale defineşte zonele marginalizate ca “domenii care combină capitalul uman scăzut, şomajul ridicat şi locuinţele necorespunzătoare”, caracterizate de un nivel scăzut de educaţie, sănătate precară, mame adolescente, mulţi copii, şcoli şi servicii proaste, lipsa locurilor de muncă decente şi o rată mare de infracţionalitate, inclusiv în rândul minorilor.

Iar trist de tot este că aproximativ 4 din 10 copii români trăiesc în sărărăcie, acesta fiind cel mai mare număr de copii săraci din Uniune. Unul dintre rezultatele acestei situaţii este numărul ridicat de tineri care abandonează timpuriu şcoala, ceea ce face ca şansele de a-şi găsi un loc de muncă să fie reduse, şi asta în pofida faptului că în ţara există un deficit de personal în mai toate sectoarele economice.

Viorel DĂDULESCU