Ţară folclorică, vot folcloric

Ilie CĂLIAN

În logica isteriei politice specifice populaţiei României, nor-mal ar fi ca PSD să renunţe la guvernare, după ce preşedinte al României a fost ales Klaus Iohannis, reprezentantul Opoziţiei. Este o logică isterică, evident, întrucît alegerile prezidenţiale nu sînt alegeri par-lamentare şi, deci, noul preşedinte nu are nici un drept să modifice componenţa Parlamentului şi nici să schimbe guvernul. Desigur, au existat precedente: Carol al II-lea, Antontescu, comunismul, Băsescu. Dar, nici în unul dintre acestea nu era vorba despre democraţie parlamentară, ci des-pre diverse formule de dictatură.

De ce, totuşi, persistă această idee? În primul rînd, datorită acutei – înspăimîntătoarei, prin efectele ei – inculturi economice şi politice a majorităţii populaţiei, dominată încă de mentalităţi feudale , în virtutea căreia este firesc să te pleci unui vodă, unui şef suprem. S-a adeverit că două decenii pentru a ne obişnui cu mecanismele democraţiei veritabile înseamnă prea puţin: este necesar ca măcar două genera-ţii să intre în mormînt, pentru ca, odată cu dispariţia lor fizică, să rămînă în viaţa publică o proporţie stabilă de persoane a căror participare la viaţa publică să asigure acea “masă critică” necesară unui proces normal de “fisiune” democratică, într-o reacţie care se autocontrolează, fiindu-şi suficientă sieşi, fără “impulsuri”şi “stimulente” dinafară pentru întreţinerea democraţiei.

Desigur, România nu este singura ţară în care minimele mecanisme de condiţionare a reacţiei publice nu funcţionează perfect. De fapt, nicăieri, în lumea democratică, mecanismul democratic nu funcţionează perfect – şi ar fi aberant să credem că ar fi posibilă perfecţiunea. Nici chiar în ţările cu o tradiţie democratică de multe secole! Deosebirea dintre acestea şi România este că, handicapată de condiţiile geopolitice şi istorice -, ţara noastră a izbutit, totuşi, de la mijlocul secolului XIX şi pînă azi, să facă un salt istoric, pentru care ţărilor din Occident le-au trebuit multe secole. Saltul, desigur, nu s-a încheiat cu un loc pe podimul campionilor, dar este important. Tot atît de ade-vărat este că, la această oră, România se află, din anumite puncte de vedere, cam în situaţia din ultimul sfert al aceluiaşi secol al XIX-lea. Vi se pare aberant?! Repet: nu este o situaţie identică, ci asemănătoare. Mai exact, dezindustrializarea şi dezagriculturizarea (vă rog să-mi scuzaţi acest barbarism) ne-au adus cam în aceeaşi situaţie. În privinţa mentalităţilor – iarăşi nu sîntem foarte departe. Pe scurt: în epoca la care m-am referit, ţara era compusă în primul rînd din ţărani (astăzi populaţia rurală este cam de vreo 50%), mici meşteşugari, mici comercianţi, un număr important de slujbaşi la stat (astăzi – mult mai mulţi) şi un număr infim de industriaşi români.

Partidul cu cea mai mare influenţă, atunci, era Partidul Naţional Liberal, cel mai dinamic, un partid de centru stînga, faţă de conser-vatori, un partid dornic să “ardă etapele”, pentru a accede mai repde la modernizarea României, conştient că “istoria nu iartă”. Iar social-democraţii de atunci nu aveau o suficientă bază electorală – nici un prole-tariat industrial numeros, nici un proletariat agricol care să poată fi smuls din sfera mentală a feudalismului. Cam ca astăzi, cînd PSD nu are “la îndemînă” un proletariat industrial consolidat, iar sindicaliştii de stat nu prea ştiu pe ce lume trăiesc. (Nu ştiu cîţi dintre soldaţii lui Napoleon au luat în serios asigurarea acestuia că fiecare dintre ei are în raniţă bastonul de mareşal. În schimb, se pare că astăzi, la noi, majoritate sindicaliştilor “intelectuali” – bugetari sau de la “privat” – se imaginează drept mari “liberali”.)

În această situaţie (şi luînd în considerare mulţi alţi fac-tori, la care nu m-am referit), nu este de mirare că voturile nu au drept imbold un calcul exact, sau măcar o estimare de perspectivă, a poziţiei şi avantajelor pe care le-ar avea fiecare votant, în funcţie de programul politic pe care-l votează. Deocamdată se votează folcloric. Şi aşa va fi încă multe cicluri electorale de azi încolo.