Sursă sigură de imbogăţire: etnobusiness-ul

Vom afla abia duminică noaptea numărul candidaților la funcția supremă în stat. Până acum lista celor care și-au anunțat intenția de a candida la prezidențiale cuprinde 21 de persoane.

Bineînțeles că nu e sigur că toți vor și intra în campania electorală. E posibil ca unii să se retragă, iar în cazul altora s-ar putea să le fie respinsă candidatura din diverse motive. Printre cei care au intrat în cursa pentru Cotroceni se numără și liderul UDMR, Kelemen Hunor, acesta fiind pentru a treia oară când se aliniază la ‚’linia de start” pentru a câștiga funcția de președinte al României. Până acum însă, Kelemen Hunor nu a explicat ce planuri are dacă va deveni şeful statului român, precizând doar că intră în cursa electorală pentru că Uniuna face în acest an 30 de ani de la înfiinţare şi din acest motiv trebuie să aibă candidat la prezidenţiale.  Interesant în cazul candidatului UDMR este modul în care acesta a fost desemnat să participe la alegerile pentru cea mai mare funcţie în statul român. Dacă, în general, în cadrul partidelor care respectă principiile şi valorile democratice desemnarea candidatului pentru o astfel de funcţie este precedată de o competiţie internă, în cazul Uniunii Democratice a Maghiarilor din România nu s-a întâmplat aşa ceva. Kelemen Hunor a fost singurul doritor să participe la cursa pentru Cotroceni din partea Uniunii. De altfel, şi la alegerile din luna februarie a acestui an pentru funcţia de preşedinte al UDMR, Kelemen Hunor a fost singurul înscris în cursă. Or asta spune totul despre competiţiile din interiorul Uniunii şi cum funcţionează regulile democraţiei în această entitate ce duce o politică nedisimulată de obținere a autonomiei pe criterii etnice. Dar dacă tot a ţinut să-şi încerce norocul a treia oară în bătălia pentru Cotroceni, Kelemen Hunor a trebui mai întâi să demonstreze că atât el cât şi formaţiunea pe care o coduce resping celebra lozincă revanşard-revizionistă antiromânească “Nem, nem, soha!”, prin care maghiarimea s-a opus Tratatului de la Trianon din 1920 – tratat caduc, după al doilea război mondial şi Actul final de la Helsinki. Asta ar demonstra că, după 30 de ani de la înfiinţare, UDMR şi liderii săi doresc pe de o parte să facă parte dintre naţionalităţile constitutive ale României, iar pe de altă parte că respectă Constituţia şi legile ţării noastre şi nu acţionează după comenzile venite din alte zone.

Pe lângă modul în care Kelemen Hunor a ajuns să devină candidat unic atât la şefia Uniunii, cât şi pentru competiţia la funcţia supremă în stat, un alt lucru care ridică anumite semne de întrebare e legat de averea pe care acesta o deţine. Deşi are domiciliul în satul Cârța (județul Harghita), marea majoritatea a investiţiilor imobiliare făcute de liderul UDMR sunt în alte localităţi. Conform declarației de avere din data de 27.03.2019, Kelemen Hunor are în proprietate sau coproprietate trei terenuri în municipiul Cluj-Napoca, două terenuri în Cristuru Secuiesc și un teren în Simonești (Harghita). La capitolul clădiri, liderul UDMR a declarat două apartamente în municipiul Cluj-Napoca (cu o cotă parte de 1/2-119,85 mp, respectiv 2/5 -119,85 mp) și câte o clădire în Cristuru Secuiesc (200 mp-unic proprietar) și Simonești (cotă parte de 5/8 din 100 mp). Unul dintre apartamentele din Cluj-Napoca este situat într-un asamblu rezidenţial de top, cu vedere la centrul oraşului, valoarea unei locuinţe de acest tip fiind evaluată de agenţiile de profil la 250.000 de euro. De asemenea, Kelemen Hunor mai deţine în conturi aproximativ 180.000 lei şi are contractat un credit de 162.000 lei, pe care trebuie să-l achite până în 2022. E o avere destul de consistentă pentru un politician care are ca surse oficiale de venit doar indemnizaţia de parlamentar şi salariul de la UDMR. Dar să nu uităm nici faptul că sub controlul UDMR funcţionează o serie de fundații și organizații non profit care au beneficiat, de-a lungul anilor, de sume consistente de bani de la statul român și cel ungar. Aşa că dacă ştii să-ţi minţi membrii comunităţii etnice din care faci parte şi să le vinzi iluzii despre autonomie şi alte bazaconii specifice secolelor trecute, etnobusinessul rămâne un instrument sigur de îmbogăţire pentru unii lideri ai UDMR.