Surprize, surprize!…

ILIE CĂLIAN

Totul a început cu hotărîrea preşedintelui PNL, Crin Antonescu, de a rupe USL şi a trece, împreună cu PDL, la curentul ideologic al democrat-creştinilor germani. Întîmplător sau nu, noul preşedinte al “noului” partid a devenit tot un german – de-al nostru, sas din Sibiu. Ceva mai tîrziu, PNŢCD, fostul PNŢ, trecut şi el la democraţi-creştini, a sucombat, prin absobţia sa în PMP. Pe scurt, la această oră în România nu mai există cele două partide “istorice” – PNL şi PNŢ. Nu mai există sub raport doctrinar, indiferent că şi-au păstrat numele ori au renunţat chiar şi la acesta.

Pe de altă parte, fostul partid al lui Băsescu, PDL, pe care “tătucul” l-a abandonat, întrucît nu o alesese ca preşedintă pe protejata sa, Elena Udrea, se află în situaţia dificilă de a fi sabotat din interior de felurite “cîrtiţe”, dar şi pe faţă, chiar de către fostul preşedinte al PDL şi primul-ministru, Emil Boc, care nu părăseşte oficial partidul, dar o sprijină public pe preşedinta PMP, candidată la Preşedinţie, Elena Udrea, deşi partidul cu al cărui carnet de membru stă pe fotoliul de primar la Cluj-Napoca îl sprijină la Preşedinţie pe candidatul comun al PDL şi PNL, Klaus Iohannis.

Paralel cu “deplasarea” PNL spre alte zări doctrinare, Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului, fost preşedinte al PNL, s-a retras din combinaţia cu PDL, pentru a constitui – pe baza unui puternic număr de parlamentari -, un nou partid, Partidul Liberal Reformator. Ba, mai mult, C.P. Tăriceanu candidează el însuşi la Preşedinţie, în tandem cu Partidul Conservator, care a reluat legătura cu liberalii, după ce Crin Antonescu îi dăduse cu tifla şi rupsese alianţa celor două partide, ambele membre USL. Dar Călin Popescu-Tăriceanu nu s-a mulţumit cu atît: el a propus suspendarea, iarăşi, a lui Băsescu de către Parlament, urmînd ca în ziua primului tur al prezidenţialelor să aibă loc şi referendumul pentru mazilirea lui Băsescu. Că a calculat bine sau nu calendarul celor două acţiuni – asta e altă poveste, uşor amuzantă, dar nu importantă. Important este dacă acţiunea este oportună sau nu – pentru că detronarea lui Băsescu, pentru încălcarea Constituţiei, ar fi şi ar fi fost normală de zeci de ori pînă acum.

Dacă toate aste n-ar fi suficiente pentru a provoca oarecare derută în rîndul unor alegători, ieri a venit altă “bombă”: Tribunalul Bucureşti consideră ilegală alegerea noii conduceri a PNL, cu Klaus Iohannis în frunte. Oricum, primarul Sibiului are multe piedici în calea accesului la Preşedinţie – piedici datorate, în primul rînd, lui însuşi, începînd cu modul cum ne explică averea (cele şase case, cum a avut aceşti bani din leafa lui de dascăl de liceu – ce-i drept, fără copii!) şi încheind chiar cu capacitatea sa de a convinge că merită postul de preşedinte al României. Acum, însă, noul PNL, democrat-creştin, trebuie să se prezinte la Curtea de Apel pentru a i se recunoaşte noua conducere, inclusiv postul de preşedinte al lui Klaus Iohannis. Şi nu ştiu dacă nu cumva, între timp, vor apare alte obstacole în calea candidaturii acestuia la Preşedinţia României. Deocamdată, pînă la pronunţarea Curţii de Apel, PNL nu are conducere oficială – ori o are pe cea veche, cu Crin Antonescu în frunte? Iar dacă este aşa, Klaus Iohannis mai are dreptul să se prezinte drept candidat la Preşedinţie în numele Alianţei PNL-PDL sau măcar ca independent?! Dar, în această perioadă, mai poate continua, din punct de vedere strict legal, culegerea de semnături pentru Iohannis, în calitatea sa de preşedinte al PNL?!

Pînă una-alta, pînă se va hotărî la Curtea de Apel soarta conducerii PNL, rămîne să urmărim cum va evolua iniţiativa lui Tăriceanu privind demiterea lui Băsescu. Este mai puţin important, repet, calendarul suspendării şi demiterii şi chiar succesul acestui proces. Mai importantă este poziţionarea diferitelor partide faţă de el. Pentru că, în funcţie de cum se poziţionează şi ce vor spune liderii PDL şi PNL faţă de suspendarea şi demiterea lui Băsescu, se vor dirija anumite voturi către candidatul acestor partide – Iohannis sau care ar fi el.