STATISTICI LA PURTĂTOR

Cornel Udrea

Există o samă de cercetători, oameni serioşi, cu carte, cu  familii, care se ocupă de statistici, unele chiar importante şi folositoare, chiar şi pentru români, cum ar fi, de pildă, sub forma lui „ştiaţi că?”, câteva absolut excepţionale.

Deci, ştiaţi că o libelulă, în scurta ei viaţă, parcurge 458 de km? Cine este originalul, ca să nu zic altceva, care a fugit după înaripata asta cu vitezometrul la el, nu se ştie, în schimb se ştie că un păstrăv poate să sară la 2,36 m înălţime în unda râului, ori că de pe un câmp de levănţică, de 1 ha, se pot prepara parfumuri de umplu 59.254 de flaconaşe de câte 30 g. Nu ştiaţi, aşa cum nu o să mă credeţi când vă spun, că un român, în cele 12 luni ale anului, îşi foloseşte 2 luni de viaţă cu vorbitul la telefonul mobil, sau că românii de peste 60 de ani petrec, zilnic, peste 6 ore la televizor.

Aceste două statistici de la urmă sunt îngrijorătoare, din foarte multe motive, toate aşezate sub semnul dependenţei, devenită reflex social, dar şi cel al manipulării informaţionale şi de formare a unei opinii, subordonate scopurilor politice, imediate şi de perspectivă. Ambele fenomene denotă incultură, singurătate colectivă, sub forma insularizării individului participant, la traficul relaţional (telefonul mobil) şi cel noncultural (programul propriu-zis de televiziune agreat şi aşteptat).

Elveţienii, de aceeaşi vârstă, dedică 26 de minute, zilnic, programelor de televiziune, austriecii 28 de minute, opţionale, limitative şi strict informative. Sedentarismul social este unul obez la români, cu toate implicaţiile, dar la fel de nociv şi pentru individul manipulat, direcţionat şi folosit în interese adesea urâte, meschine, cu toatele politice.

Un alt fenomen care adânceşte sedentarismul, dependenţa este faptul că, în 2016, de pildă, vânzarea şi implicit citirea presei scrise a scăzut, la noi, cu 26%. Tabloul de viitor este sumbru, prevestind o expiere a presei scrise. Toate acestea au staţii intermediare, telefonul mobil, internetul, tableta, facebookul şi alte facilităţi tehnice care vor da, în chip firesc, un genunchi în şalele culturii tipărite. Vă închipuiţi o zi fără telefonul mobil? Dar un 24 de ore fără televizor? Nu îndrăznesc să pun întrebări referitoare la internet, fiindcă m-aş trezi cu comentarii directe referitoare la mama mea. La adăpostul internetului, a anonimatului tehnic, tinerii noştri se insularizează şi pierd, încetul cu încetul, socializarea fără abrevieri, privitul interlocutorului în ochi.