Starea economiei

RADU VIDA

Dacă ar fi fost întrebare, nimeni n-ar fi putut răspunde la titlul acestui editorial. Pentru că „starea economiei” este generată de atâţia indicatori, încât e greu a crede că un om cu simţul comun ar putea da un răspuns satisfăcător. În schimb, suntem un popor care practică megalomania. Huiduim cât încape, e drept, dar nu doar un singur om a fost excepţia care ar fi întărit regula. Şi de la megalomanie, nu-i decât un pas până la grandomanie. Aşa că, nu e de mirare că Parlamentul foloseşte cel puţin eufemisme când spune că-l cheamă pe premierul Dacian Cioloş să dea… sama despre starea economiei. De fapt, dl.Călin Popescu Tăriceanu a anunţat, cu jumătate de gură, că venirea premierului se lasă cu vorbe grele despre execuţia bugetară.

Vorba unui scheci: nici că, că, nici că, că…

Altă mâncare de peşte! Păi, execuţia bugetară se referă, de fapt, la repartizarea bugetului de venituri şi cheltuieli, defalcarea trimestrială, execuţia de casă, realizarea veniturilor, execuţia cheltuielilor, modificarea creditelor etc. Complicat, nu? Păi, să vedeţi ce îmbârligături găsiţi în articolele care se referă la… cestinue în Legea 500/2002 pentru execuţia bugetară naţională şi cea cu nr. 273/200 poveste similară, dar pentru locale! Evident că premierul şi mânuţa grăsuţă a ministresei finanţelor vor băga în ceaţă pe… diştepţii de parlamentari, chitiţi doar pe chiul pe spinarea bugetului. Asta pentru că totul este atât de tehnic, încât mulţi din Ministerul Finanţelor, sau de la nivelul ordonatorilor de credite stau ca mâţa şi privesc, tâmp, cărindarul.

Dar dă bine!

Adică, dom-le noi ne ocupăm de treburi serioase! Muncim, chiar dacă n-avem aer condiţionat în Casa care, nu-i aşa, e a poporului! Venituri fiscale şi nefiscale, cheltuieli directe şi indirecte, creditaţi şi execuţia lor… Tare, nu? Ar zice Gheo, dacă ar fi condamnat să asculte… bilibistrocizările pe care le va rosti dl. Dacian Cioloş, la urechiuşele fine şi pline de redevenţe şi TVA-uri ale aleşilor la sfârşit de mandat.

Deci:

Grandomanie, care cere imediat şi pune semnul egalităţii cu cinismul. De ce spun asta? Pentru că, în cuvinte mult mai frumoase, dar tot atât de tranşante o afirmă chiar unii dintre parlamentari. Nu contenesc să spun, în acest sens, că şi d-na Alina Gorghiu are momentele ei astrale. Şi zice, simplu, lucrurilor pe nume. Şefa liberalilor l-a avertizat pe Dacian Cioloş să vină în Parlament oareşce cuvântări pe înţelesul tuturor şi, mai ales, să pună punct populismelor, a pensiilor speciale ş.a.m.d.

Sigur că există o mică confuzie şi între zulufii linşi ai doamnei Gorghiu. Dar are dreptate! Treburile serioase, la care s-a înhămat Guvernul nu valorează nici cît o ceapă bine degerată, dacă creditele sunt luate după ureche, dacă nu se face corelaţia intre veniturile directe şi cele indirecte, dacă banul public ajunge să încarce şi mai tare actele birocratice ale organigramei sociale şi nu ajută, în vreun fel, la mersul înainte al economiei… Şi, mai ales, dată, pe de o parte, guvernul chiverniseşte, iar pe de altă parte Parlamentul prăduieşte. Dă, adică! Şi-n dreapta, şi-n stânga. Ba câte o zi liberă, din care românul ştie să facă o săptămână de minivacanţă, ba scoateri de la cheltuieli a nu ştiu căror persoane (chiar dacă de vârstă fragedă), ba deschizând baierele pungii bugetare pentru tot felul de partiduleţe, chermezuţe electorale şi câte şi mai câte.

Şmecheria, însă, nu cred c-o să ţină. Pentru că nu-i atât de prost electoratul, pe cât de deştepţi se cred emanaţii aleşilor. Starea economiei e din ce în ce… mai…, iar execuţia bugetară, viceversa.

Şi toate le simţim, direct, pe epiderma noastră.