Şomaj

Radu VIDA

Am mai vorbit despre acest fenomen. Spuneam atunci că există cifre care definesc un anumit tip de şomaj. După cum există şi şomeri nedeclaraţi. Care… se descurcă. Oricum, majoritatea economiştilor sînt de acord că acest fenomen socio-economic ţine de crizele economice şi se manifestă prin aceea că o parte dinte salariaţii care ar dori să muncească rămîn fără lucru. Cauze? Multe. Sintetic, totul se reduce la decalajul dintre cererea şi ofertarea forţei de muncă.

Şomajul are o serie de consecinţe care, la drept vorbind, se cercetează, se analizează, se fac doctorate pe subiect. Dar societatea nu are nici o posibilitate de a se implica în acest proces, fie şi pentru că economia capitalistă nu permite ingerinţe de nici un fel în desfăşurarea procesului productiv. Aşadar… Rămîn pierderile de venit, pierderile de încredere în sine, care duc la apariţia primelor semne de alienare şi excludere din viaţa socială.

Ce e de făcut?
Nu prea multe. Legăturile şomajului cu inflaţia şi productivitatea sînt cunoscute. Şi atît. În ţările mai… prăpădite, din care, cu tristeţe facem şi noi parte, pot fi luate măsuri de încurajare indirectă şi creare de locuri de muncă. Alternanţa dintre social-democraţie şi liberalism, în principal, abordează diferit acest proces. Totul e în funcţie de etapa de dezvoltare, situaţia internaţională, posibilităţile de menţinere a suveranităţii naţionale şi independenţei economice. Cred că nu mai e nevoie să arăt că intrarea în Uniunea Europeană face ca toate acestea să se diminueze semnificativ, statele puternice să facă presiuni de diferite feluri asupra celor mai slab pregătite din punct de vedere economic şi politic. Şi astfel, chiar dacă există voinţă politică din partea guvernanţilor, este destul de greu de „luptat” cu forţele centripete, şi efectele lor pentru economiile emergente.

La noi, din acest punct de vedere, lucrurile iau o turnură specifică. Şomajul este acceptabil, dacă ne referim la cifrele oficiale. În Cluj-Napoca, bunăoară, rata şomajului este de 6,4%. Cifră care nu spune nimic, pînă ce nu aflăm că e vorba de 597.00 de oameni. Destine care îţi tîrăsc existenţa ca vai de ei! Şi dacă ar fi numai atît: există şomeri neînregistraţi, şomeri care se „descurcă” sau angajaţi la negru. Un calvar! Institutul Naţional de Statistică ne asigură că şomajul este în scădere. (Asta în condiţiile în care zeci şi zeci de întreprinderi mici şi mijlocii au fost suspendate de către ANAF pentru nereguli în gestionarea afacerii). Irelevant, dar totuşi de menţionat: faţă de anul trecut, şomajul a scăzut de la 606.000 la 596.000, cum spuneam, în februarie. Sînt mai mulţi bărbaţi care apelează la ajutorul nenorocit de şomaj. După cum sînt mai multe femei care au plecat să muncească în străinătate.

Am scris toate acestea în urma unei ştiri „senzaţionale”, care ne spune că cercetătorii germani au găsit încă o formulă de a mări şomajul. Un altfel de roboţi, pre numele lor furnici bionice, care sînt programate să funcţioneze şi că comunice întocmai ca o colonie de furnici. Mici entităţi, cu putere mare, scop comun, cu senzori pe toate „feţele”. Restul poveştii îl ştiţi: nu cer salarii, nici concedii (ceva service, acolo!), fac 24 de ore… suplimentare şi, mai ales, nu protestează. Îşi fac, „îndobitociţi”, treaba. Miile de „animăluţe” vor fi prezentate la cel mai important tîrg al tehnologiei de anul acesta. Să vedeţi ce bucurie pe capul savanţilor! Dar, deloc încurajator, pentru amărăşteni, din moment ce – se ştie – tot dezvoltarea tehnologică a adus lumea în pragul şomajului ridicat.
Iar acţiunea continuă.