Simona Halep e în (pe lângă) finală

Staţi aşa, nu am fost atins de decrepitudine. Deci nu sunt un răblăgit la „mansardă”. Dar îmi asigur spatele, îmi apăr bărbia de vreun upercut telefonic, pe care astăzi s-ar putea să-l încasez, fiind prins cu garda jos, de la un cititor grăbit să-mi reproşeze că am dat-o de gard în cel mai penibil mod cu putinţă. Cu alte cuvinte, caut scuze pentru titlul ales, în caz că Simona Halep nu-mi aruncă colacul de salvare şi sâmbătă e pe teren, pentru finală.
Concret, la ora la care scriu aceste rânduri, Simona Halep nici măcar nu a efectuat încălzirea pentru meciul cu Garbine Muguruza, din semifinalele turneului de la Roland-Garros. Şi probabil se află în vizită la Luvru. Nu m-am grăbit să-mi termin temele, ci am avut nevoie de o provocare.
Am luat în calcul, ţinând cont de vremea capricioasă şi de ploaia care îşi face simţită prezenţa în fiecare an la Paris, în perioada turneului, posibilitatea ca partida să se amâne, aşa cum s-a întâmplat în cazul celor două semifinale din turneul băieţilor. Dar nu sunt cititor în stele şi nici n-am darul străvederii. Prin urmare cer clemenţă.
Mi-am impus ca indiferent de rezultatul meciului Halep – Muguruza, al cărui miză a fost (sau este?) calificarea în marea finală, să nu o mai găzduiesc pe Simona între paginile ziarului, ci chiar pe prima. Regret şi acum că nu am făcut onoare ziarului după victoria cu Angelique Kerber, din „sferturi”.
Nu încerc să pozez în Nostradamus, Baba Vanga sau Mama Omida şi astăzi, când apare editorialul, să mă trezesc că am făcut alegerea inspirată, în contextul calificării româncei noastre în finala teoretic programată sâmbătă, dacă şi vremea e de-acord să nu le strice planurile organizatorilor francezi.
Repet, am considerat că Simona Halep merită citită de pe prima pagină măcar pentru că a ajuns între cele mai bune patru jucătoare ale celui mai puternic turneu pe zgură din lume. Sau între cele mai bune două?
Dacă Simona e în finală mă felicit pentru curaj, iar dacă nu e mă felicit şi aşa, pentru că ea, românca noastră, o merită.

Cristian Focşanu