Şi ei, nu-i aşa?

Mi-a atras atenţia o ştire din revista Lumea. În numărul din aprilie, la rubrica „Meridiane” toate ştirile au consemnate sursa, exceptând „Prima secţie de poliţie fără poliţişti umani”. Mă reped şi citesc: „China anunţă că”… Cine sau, până la urmă, ce este China să facă anunţuri?! Dar omul e supus greşelii, aşa că, interesat, citesc mai departe. Şi aflu că, această mare entitate teritorială şi umană (!) „va construi o secţie de poliţie fără oameni, bazată pe inteligenţa artificială (AI)”. Minunea se va petrece în Wunan, unul din cele mai populate oraşe ale Chinei. Ambiguităţile continuă: „Secţia de poliţie se va concentra, cel mai probabil. (!!!) pe vehicule şi şoferi. Entitatea… anonimă media care a furnizat ştirea… presupune. Tare, nu? Pentru că urmează o propoziţie în care afirmaţia primeşte gradul superlativ şi ne spune că „secţia futuristă va oferi examene simulate pentru şoferi şi servicii de înregistrare. După amănunte tehnologice de ultimă oră, vine şi precizarea: „ Noua secţie va fi deschisă 24 de ore din 24, şapte zile din şapte, spre deosebire de secţiile cu poliţişti umani, care obosesc, au nevoie de pauză, mâncare sau somn”.
Cât de putredă e lumea asta, se vede din următorul pasaj: ”Totodată, ar putea fi eliminate mita sau erorile de procedură la care mai sunt predispuşi oamenii”. Incredibil! Pare un buletin meteo prost redactat. Şpaga o vom/ vor da depanatorilor de roboţi-miliţieni, iar erorile de procedură se vor cantona în mintea oamenilor care pot să umble la…bibilica roboţilor.
Înainte să ne cotropească maşinile „inteligente”, suntem năpădiţi de manipulări subtile sau grosolane ale diferitelor forme de interese. Până în ograda chinezilor, la noi, cei de la putere spun una, cei din opoziţie cu totul şi cu totul altceva; premierul zice că-i albă, preşedintele, din contră, că-i neagră; Justiţia – hăis!, SRI – cea!; televiziunile radiourile şi presa se dau cu unii sau cu alţii: fractaliile economice îşi au propriile interese şi… purtători de cuvânt: basme pentru preşcolari spun şi poliţiştii, şi militarii, şi pensionarii speciali… Conştient sau nu, acesta este un comportament social care crează cele mai grave clivaje în rândul populaţiei consumatoare de informaţie. Se cască răni, care cu greu pot fi vindecate, suspiciuni, ce duc la mari dezbinări, convingeri, care pot genera conflicte ireconciliabile.
Şi cu toate acestea, acţiunea continuă.
De la vestita „disoluţie a puterii” s-a ajuns la o insolvenţă prelungită în ceea ce priveşte încrederea în informarea corectă a populaţie de către autorităţi. Marea masă de oameni este pusă în situaţia de a interpreta informaţie, după criterii aleatorii, aşa că minciuna nu mai umblă cu picioare lungi doar printre politicieni, ci şi printre cei care ar trebui să aibă autoritatea asupra proprietăţii cuvintelor, termenilor lansaţi în spaţiul public. Iar în momentul de faţă, nu se întrevăd soluţii.
Trist!
Radu VIDA