Şi capra şi varza?

În urmă cu câteva zile, Comisia Europeană a adresat României un avertisment “privind existenţa unei abateri semnificative în 2016 de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu”. Această formulare “tehnică” poate fi tradusă astfel: Atenţie, cheltuiţi prea mult! Concret, “obiectivul bugetar pe termen mediu” este un deficit structural de 1% din PIB. Acum, România trebuie să se încadreze într-un deficit guvernamental de 3% din PIB, acesta fiind plafonul acceptat în Uniunea Europeană şi prevăzut în Pactul de creştere şi stabilitate, tratat pe care ţara noastră l-a semnat. Nerespectarea acestui plafon ar însemna declanşarea unei proceduri de deficit excesiv. Estimările din primăvară ale Comisiei avansează un deficit de 3,7% din PIB pentru acest an, consecinţa fiind solicitarea de a se face o “ajustare bugetară” (a se citi o scădere a cheltuielilor sau/şi o creştere a veniturilor) de 0,5% din PIB în acest an. Aşa se văd lucrurile de la Bruxelles. Dar, de la Bucureşti se văd cu totul altfel.

Prima reacţie a venit de la Liviu Dragnea, care a declarat că atunci când “Franţa sau Spania depăşesc pragul de deficit de 3% nu se supără nimeni”, că deşi noi avem cea mai mare creştere economică din UE “ni se vorbeşte din nou despre austeritate” şi că trebuie mărite salariile “pentru a stopa plecarea tinerilor din ţară”. Să le luăm pe rând.

Au existat şi mai există ţări care au depăşit acest prag şi, într-adevăr, Franţa şi Spania sunt două dintre acestea, atâta doar că nu au fost tratate diferit faţă de România (care, că tot veni vorba, a depăşit deficitul bugetar şi în 2008 şi în 2009 şi în 2010). Ţărilor cu pricina li s-au cerut politici fiscale care să reducă deficitul şi acestea s-a conformat. La fel a făcut şi România, dar cu ce preţ cred că îşi aminteşte toată lumea.

Este adevărat că Institutul Naţional de Statistică a estimat o creştere economică de 5,7% în primul trimestru din acest an. Nu vreau să spun că aceste estimări sunt incorecte, deşi alţii fac asta. (Raluca Turcan, preşedintele interimar al PNL-ului a afirmat că acestea sunt “forţate politic”, dar dînsa face parte dintr-un partid aflat în opoziţie, aşa că am putea trece peste această apreciere.) Însă se poate spune că încasările la bugetul de stat nu reflectă această creştere. Faptul a fost sesizat şi de preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, care a catalogat drept o “enigmă” faptul că, în condiţii de creştere economică, “colectarea TVA a fost dezamăgitoare, iar profitul companiilor a scăzut în termeni nominali”.

În sfârşit, să vorbim şi despre creşterea salariilor, care, în viziunea lui Dragnea, ar “stopa plecarea tinerilor din ţară”. În primul şi în primul rând, majorarea salariilor bugetarilor este făcută, evident, pentru bugetari, nu şi pentru angajaţii de “la privat”. Cu ce îi ajută pe aceştia din urmă majorarea salarială a bugetarilor este, vorba domnului Dumitru, o enigmă. Se vor angaja cu toţii în instituţii de stat? Vor creşte salariile în mediul privat doar fiindcă au crescut cele ale bugetarilor? Haideţi să fim serioşi.

În concluzie, ne putem întreba cum va rezolva “ajustarea” cu 0,5% a PIB-ului şi, în acelaşi timp, va majora salariile bugetarilor cu peste 55%. Altfel spus, oare cum va împăca guvernul şi capra şi varza?

Viorel DĂDULESCU