Securitate

Se vorbeşte atât de mult despre acest concept încât, până la urmă, chiar credem că preocuparea principală a conducătorilor este să asigure o cât mai mare stabilitate a lumii de astăzi. Şi pentru că nu e nici mâncare, nici plata unor facturi, nici impozit, nici şmecherie robor, securitatea rămâne, în final, un concept. Bun de fluturat prin faţa alegătorilor, minunat pentru a mai stoarce ceva bănet în numele ei, dar…
Cineva a pornit robinetul.
Şi a lăsat drum liber şuvoiului imigraţiei în masă. Evropa e inundată de tineri, îndoctrinaţi cu forcepsul invers al Califatului evropean. Iar 3-4 conducători de state şi biserici joacă tontoroiul pe cadavrele tot mai livide ale unei culturi milenare. Creştine, dar perimate, cică.
Războaiele economice n-au încetat niciodată în istoria omenirii. Dar colţurile au fost… rotunjite de tratate, îngăduinţe de-o pare şi alta a concurenţei dintre firme, regiuni, state… Şi s-a ajuns oarecum la un modus vivendi. Numai că au venit oamenii părului învolburat de la Casa Albă. Şi au stricat aerul şi aşa împuţit al relaţiilor comerciale. Tot felul de taxe, contra-taxe, ameninţări peste alte ameninţări. SUA nu suportă China, Rusia se încontrează cu Coreea de Sud, Europa striga la Canada ş.a.m.d.
S-au umflat şi armatele lumii.

A crescut de n ori numărul combatanţilor „paşnici”, tehnologiile noi au condus la fabricarea unor arme din ce în ce mai sofisticate, până şi ultimii oameni care s-au dat jos din copaci folosesc fisiunea nucleară în loc de praştie, săgeţi şi arc. Totul e la vederea aplicaţiilor de mare respiraţie, înafară de invizibilele submarine, avioane şi rachete, care brăzdează de-acum cărările universului.
Şi secretele s-au desecurizat.
Mai la început, ceea ce nu trebuia ştiut, era ascuns şi parcimonios dosit în mintea unui om. Căci – ştiţi bine! – nu-i secret pe care-l ştiu doi oameni. Numai că internetul, reţelele de socializare şi, în general, mediul virtual a făcut ca ”servieta diplomatică” să circule securizată nu de nişte cătuşe temeinice, ci de cărările nesigure ale unei lumi paralele. Şi, nesigure, desigur.
Statele mici luptă pentru supravieţuire, statele mari se luptă între ele. Ba pentru dominaţia Atlanticului, ba pentru un petic de deşert, ba pentru…
Pentru orice.
În aceste condiţii, securitatea noastră, până la urmă, este un mit, subminat de interesele celor pe care – oricine o fi fost – i-a numit bubuli. Singurii care stau după un enorm zid de securitate.
Pe care doar moartea…

Radu VIDA