Se schimbă lumea!

Într-un studiu publicat acum câteva zile, Institutul de Statistică din România ne spune că, în 2018 71% din totalul orelor de muncă din 12 industrii era realizată de oameni.
Înfricoşătoare cifră !
Tocmai din acest motiv, m-am oprit din lectură. Restul ? a venit firesc întrebarea. Gândul nu m-a putut duce decât la automatizări. La rolul tot mai devastator al maşinilor în viaţa noastră. A confirmat acest lucru şi continuarea lecturii studiului. Polizând, rece şi distant că :
… acţiunea continuă.
Iar în 2022, ne spune acelaşi studiu, ponderea realizărilor de bunuri industriale de către oameni va fi de 58 %. O scădere dramatică, în favoarea maşinilor, electronicii şi roboţilor ! Doar restul de 42% rămân pe … mâna oamenilor.
Sigur că aceste studii, realizate cu cea mai mare rigoare ştiinţifică au darul de a informa, în primul rând, pentru ca mai apoi, să ni se ofere şi nişte soluţii pentru rezolvarea problemei. Pentru că, realmente, progresul ştiinţific a început să fie o gravă problemă socială, economică şi politică.
Aşadar :
Va fi nevoie de o reconversie a forţei de muncă, de orientare spre acele domenii care ori sunt mai puţin « atacate » de invenţiile şi inovaţiile revoluţiilor tehnice şi ştiinţifice succesive, ori « calificarea » în acele domenii în care eficienţa tehnologiilor nu dau randament decât cu prelungirea citoplasmatică a fiinţei. Am folosit a doua variantă a semnelor citării pentru că – vedeţi dumneavoastră ! – cele două metode sugerate întâmpină oareşce probleme. E foarte uşor să ceri recalificarea în cazurile individuale şi, sigur, cu o marjă de îngăduinţă în ceea ce priveşte capacitatea individului, vârsta etc. Şi deosebit de dificil, când e vorba de mase mari de oameni ! Pe de altă parte, atacurile la adresa fiinţei aduc traume în exercitarea muncii şi eliberarea de chemarea ancestrală de a face ceva după capacitate, putere de înţelegere, experienţă etc.
Evident că omenirea nu se poate opune progresului ştiinţific. Şi nici nu are mijloace de a pune frână la goana nebună după profit maxim, eliminarea costurilor colaterale, stingerea conflictelor şi nevoilor umane…
Dar :
Ducă-se-pe-pustii toată tehnologia, dacă nu foloseşte decât amplificării stresului cotidian ! Spun asta pentru că nu numai producţia materială este afectată, ci şi cultura, scrisul, cititul… Ceea ce, să recunoaştem, dă fiori şi celor mai temperate gânduri despre viitor.

Radu VIDA