Se, ori nu se remaniază ceva?…

ILIE CĂLIAN

Au trecut şi Sfintele Paşti şi sîntem îndreptăţiţi să aşteptăm să se îndeplinească unele angajamente luate de politicieni. Îi includ aici şi pe guvernanţii aşa-zişi “tehnocraţi”, luînd în considerare că, măcar unii dintre ei, au făcut/fac parte ori au cochetat cu anumite partide politice, care le-au înlesnit ascensiunea în carieră.

Întîi, Guvernul. Au existat demisii/demiteri, iar recent, ministrul Culturii s-a jucat şi el de-a demisia. Sincer vorbind, n-am înţeles care o fi cauza reală. Am, desigur, foarte multă stimă faţă de cîntăreţii de operă, de balerini, de cineaşti, de muzicieni, literaţi şi plasticieni, de actori şi arhitecţi şi alţii pe care-i păstoreşte Ministerul Culturii. Poate că “scandalul” de la Opera Română din Bucureşti este justificat şi, din cauza lui, justificată ar fi şi demisia ministrului. Doar că… Doar că ştiu că, printre oamenii de artă, orgoliile se inflamează foarte repede şi, aproape întotdeauna, este vorba despre interese strict personale. Nu că n-ar fi acestea importante, dar statistic vorbind şi la nivel macro, parcă România are probleme şi mai multe, şi mai mari. Din acest punct de vedere, ar fi fost de analizat cu mai multă exigenţă activitatea altor miniştri, a căror incompetenţă este mult mai păgubitoare pentru ţară. E adevărat, la Bucureşti se vorbeşte “pe surse” despre o listă a remaniabililor. Deocamdată nu se ştie cum va proceda premierul Cioloş.

Adică, la fel ca pînă acum, discutînd individual cu fiecare ministru, sau va face o remaniere în bloc. Apoi: va aduce din eşalonul secund noii miniştri? Adică: nu cumva, între secretarii de stat şi consilierii săi personali, unii erau vizaţi de la bun început pentru posturi de miniştri, dar n-au fost instalaţi chiar din prima zi, întrucît erau niţel cam prea coloraţi politic pentru un guvern “tehnocrat”, dorit de “stradă” şi de “societăţile civile”. Desigur, rămîne misterul opţiunii preşedintelui Iohannis pentru un guvern “tehnocrat”, în locul unui “emanat” de Parlament. Şi perseverenţa lui Iohannis: acum afirmă că nu este vorba despre Guvernul său, dar nu suflă o vorbă despre reîntoarcerea la un guvern sprijinit de majoritatea parlamentară. Lucrul acesta s-ar putea întîmpla simplu, printr-o moţiune de cenzură, care ar “trînti” Guvernul Cioloş, iar Iohannis s-ar adresa partidelor parlamentare.

Dar nici vorbă despre aşa ceva. Şi nici nu sînt sigur că, în acest moment, partidele ar fi interesate. Pe de altă parte, premierul Dacian Cioloş şi-a luat rolul în serios: deşi ar fi vorba despre un guvern “de avarie”, pînă la alegerile parlamentare din noiembrie, el face proiecte proprii de guvernare, ca şi cum viitorul Parlament n-ar avea de spus nici un cuvînt în impunerea unui guvern. Sau, mai nou, Guvernul României este impus de către UE?! Vă mai amintiţi ce spunea Băsescu? Zicea că nu avem nevoie de un parlament bicameral, pentru că, oricum, există un parlament european, care poate fabrica legile ce ne privesc…

De fapt, nici principalele partide parlamentare nu se înghesuiesc la guvernare, din cauza problemelor “interne”. Încă nefuzionatul “nou” PNL este minat de rivalităţile dintre membrii celor două foste partide: pe de o parte, există judeţe în care unul dintre cele două vechi partide este pregătit să acapareze toate funcţiile importante de la nivelul administaţiei locale şi judeţene; pe de alta, pluteşte bănuiala unei posibile trădări, din partea unor vechi PDL-işti, în favoarea lui Băsescu. În plus – lupta pentru posturile de la vîrful “noului” PNL. (De altfel, s-a văzut cît de încurcată este situaţia, la acest nivel, cu ocazia desemnării candidatului pentru primăria generală a Capitalei.) La PSD – alte neclarităţi. Condamnat cu suspendare, dar fără a i se fi interzis dreptul de a alege şi a fi ales, Liviu Dragnea s-a văzut contestat cu o ciudată vehemenţă de Valeriu Zgonea, preşedintele executiv al PSD şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Fronda sa a fost catastrofală doar pentru el însuşi: întreg partidul s-a solidarizat cu Dragnea, l-a exclus din partid pe Zgonea şi i-a luat şi postul de preşedinte al Camerei. Se vorbeşte de instalarea lui Victor Ponta în locul lui (ar exista şi alţii) – dar se pare că Ponta ar putea reveni şi mai spectaculos în conducerea PSD.

Putem presupune că, printre pulpe de miel, pahare de vin şi felii de cozonac pascal, politicienii se vor fi gîndit şi la ce au de făcut în această săptămînă, înainte de a intra în fierbinţeala oficială a campaniei electorale pentru locale.