Se mişcă paralela 38

Manipularea politică la nivel global ne-a îmbâcsit cu credinţe necontrolabile direct şi spaime întreţinute artificial. Pe marea tablă de şah a lumii, marile puteri se joacă cu minţile oamenilor, definind irevocabil şi portretizând tendenţios (după interese proprii) imaginea celor două „ţări” care alcătuiesc entităţile statale din Peninsula Coreeană.

Demon: Coreea de Nord (având protecţia Rusiei şi Chinei);

Înger: Coreea de Sud (susţinută de SUA şi ONU ).

Pisică şi Tigru în economie, cel puţin, etichetările au fost surprinse şi demolate cu o repeziciune demnă de secolul în care trăim şi unde viteza omoară şi cele mai leneşe manifestări ale spiritului materiei. La limita dintre cele două ţări (paralela de 38 de grade) jocul politic a fost spulberat sau, mai bine spus, impulsionat spre gândirea pozitivă, care ar trebui să primeze în toate acţiunile umane (asta fie şi pentru a salva specia de la autodistrugere). O banală, până la urmă, competiţie sportivă (sigur cuantificaţi ca atare Olimpiada de iarnă care numai banală nu poate fi numită!) a adus manifestări ce s-au dovedit a fi pe aceeaşi lungime de undă a sufletului unei naţiuni, până la urmă. Fiecare parte cu tarele ei, cu frustrările ei, date de clivajul existenţial şi voinţa perturbatoare a altora. O femeie aflată în fruntea delegaţiei din Coreea de Nord (sora întunecatului Kim Jong-un) a făcut ca, imediat după competiţii, o delegaţie politică, de această dată din Coreea de Sud, să treacă graniţa şi să se aşeze la masa tratativelor. Mai apoi, delegaţia din Sud s-a întors în Ţara dimineţilor liniştite cu vestea că acordurile convenite „au fost satisfăcătoare”, ceea ce în politica relaţiilor îngheţate înseamnă foarte mult. După definitivarea unor detalii, discuţiile între cei doi preşedinţi coreeni va deveni mai mult decât posibilă.

Şi dacă glasul sângelui va porni clopotul budist al reunificării?

Au amuţit toate vastele întinderi din Marea Japoniei şi Marea Galbenă la asemenea veste! Pentru că, se pare, asemenea demers nu convine nici Statelor Unite ale Americii, nici Rusiei, nici Chinei.

Gesturi semnificative ar trebui să dea de gândit comentatorilor politici: de ce Coreea de Sud a anunţata imediat după întâlnire că pleacă să raporteze americanilor ce şi cum în… cestiune, pe când nord-coreenii n-au spus un cuvânt despre suzeranitatea lor faţă de ruşi sau chinezi? Şi, mai ales, de ce e nevoie de acordul altora, când e vorba, până la urmă, de reunificarea unui popor?

Răspunsurile ar trebui să le dea Putin, Trump şi Xi Jinping, într-o încercare concertată de a crea o altă perspectivă asupra lumii contemporane. Cu îngăduinţa ca fiecare să-şi rezolve problemele aşa cum crede că e mai bine.

Pentru el şi pentru întreaga comunitate internaţională.

Radu VIDA