Schimbarea schimbării

Guvernul e departe, sus/ duşmanii lângă noi – ar fi zis poetul dacă… Dar zicem noi că executivul nu prea face ceea ce trebuie! Cum afirmaţia trebuie susţinută, ne străduim să dăm curs câtorva argumente.

Am zis executivul?

Ei, bine, nu eu trebuie să explic că această… etichetă sintetizează ceea ce trebuie să facă orice guvern serios: să facă şi să dreagă ceea ce s-a promis în alegeri. Că unii fac mai mult, iar alţii mai puţin, e altă poveste. Dar despre Cabinetul Dăncilă putem spune doar că nu execută nimic. Doar schimbă pe aici, pe colo, în punctele esenţiale, vreau să zic.

Apariţiile dezgustătoare ale lui Tudorel Toader sunt cele mai detestate. Marea majoritate a populaţiei nu cunoaşte legile (nu-i o scuză, dar asta e trista realitate!), însă insistenţa cu care insul manevrează, şoldoveneşte, litera şi spiritul legilor, face ca tot românul să se gândească că, timp de 28 de ani, a plătit chiar pe degeaba Parlamentul României. Şi tocmai pentru că nu se scaldă în apele… Veneţiei, mai marele pe Justiţie pare să presare tot mai multe bube în calea legiferărilor europene. El, antemergătorii lui şi supuşii actuali sunt vinovaţi pentru pocirea imaginii PSD, iar ţapul ispăşitor, Dragnea, poartă sub mustaţă întreg cinismul acestei situaţii.

Şi Lia Olguţa Vasilescu pune umărul la neîncrederea în actul de guvernare. Schimbă şi ea… schimbarea, şi contra promisiunilor din campanie, ridică salariile, pensiile, indemnizaţiile etc. prin… scădere. Spune că noi, cei mulţi şi proşti avem o viziune ciudat de deformată asupra ari’meticii, dar, cred, am convingerea, că matematica doamnei ministru pune semnul egal între creierul interior al olteanului înfierbântat şi roşul carmin al coafezei năimite să-i înfrumuseţeze actele de guvernare în domeniu. Acte ce par un fel de… fuck yourself, fără sculă adecvată, pentru a ne exprima parţial eufemistic în limba pe care Olguţa o ştie cel mai bine. Exceptând franceza, desigur.

Zgomot de fond fac şi schimbările aduse de ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici. Doar analizele unor finanţişti independenţi fac (sună în engleză?), fac, zic, să ni se ridice părul pe şira spinării şi să ne simţim ca înainte de a ne da jos din copaci.

Orchestra… orchestrată de „umbra rece ce-o purtăm”, cum zice un vestit prozator, are drept contrapunct al tăcerii pe ministrul economiei, Dănuţ Andruşcă, Victor Negrescu, delegat pentru afaceri europene, Rovana Plumb, ministru pentru fonduri europene lăsate acolo unde sunt şi Nicolae Burnete, care, pare că nu are nimic cu cercetarea şi inovarea. Oricât de neştiutori ne cred guvernanţii, tot opincarul bungheşte că la o viaţă mai bună se poate ajunge doar prin muncă, bună gospodărire a fondurilor pe care le avem şi folosirea cât mai intensă a celor care ni se oferă pe tavă. A, şi prin rapt!

Cât despre doamna Vasilica Veorica Dăncilă ot Teleorman… Cer senin şi vânt la pupa!

RADU VIDA