Sănătatea nu se asigură prin sporirea birocraţiei

Ilie CĂLIAN

„Noul” PNL a făcut multă gargară pe o lege a prevenţiei în sănătate, un proiect de lege care este semnată pe primul loc al iniţiatorilor de copreşedinta PNL, Alina Gorghiu urmată de Eugen Nicolăescu, fost ministru liberal al Sănătăţii (Gură-Mare, vi-l amintiţi). (Zic, în această mică paranteză, că Vasile Blaga, celălalt copreşedinte al “noului” PNL, nu participă la această iniţiativă parlamentară. Nu ştiu de ce.) Deşi Alina Gorghiu are prima semnătură pe lista iniţiatorilor, este limpede că tot Gură-Mare este veritabilul iniţiator. De altfel, Eugen Nicolăescu, pe vremea cînd era ministru al Sănătăţii, a mai avut o iniţiativă asemănătoare: programul de analize gratuite pentru toţi. Programul a avut “unele părţi bune”, dar s-a dovedit că, faţă de cîştigul efectiv, costurile au fost prea mari. Iar problema costurilor rămîne – chiar dacă Nicolăescu propune ca acest program să nu fie finanţat din banii asiguraţilor, ci din bugetul (mărit) al Ministerului Sănătăţii, care să creeze în acest scop o agenţie specială – Agenţia Naţională a Prevenţiei în Sănătate. Dar de ce ne-ar trebui o altă structură – susţinută cu o groază de bani pentru funcţionarii ei, dacă avem Ministerul Sănătăţii?! Răspunsul e simplu: “noul” PNL şi-ar plasa acolo nişte oameni “fideli”, pe care, acum, nu are cu ce-i plăti.

Cît de fundamentată “ştiinţific” este această iniţiativă legislativă m-a lămurit vorbirea lui Nicolăescu Gură-Mare. Zicea el că e mai ieftin să prevenim boala, decît s-o tratăm. La prima vedere sau auzire, pare corect. Aşa să fie? Ia să vedem. Este uşor de observat că Nicolăescu, precum milioane de oameni insuficient informaţi, confundă boala cu îmbolnăvirea. Dacă este vorba de prevenţie în cazul anumitor boli, atunci lucrurile sînt de multă vreme ştiute. Există boli care pot fi prevenite prin vaccinuri. Există boli care pot fi prevenite prin educarea oamenilor ca să evite un anumit “stil de viaţă” periculos pentru anumite organe interne şi care este, în acelaşi timp, legat şi de predispoziţii genetice. “Prevenţia” în aceste cazuri este de două tipuri: fie medicul de familie sau medicul generalist remarcă de la început aceste riscuri, informîndu-se în legătură cu părinţii şi bunicii pacientului fie apelează la analize foarte complicate. În acest al doilea caz, o spun, pe baza datelor clare care există, că sistemul public din România nu face faţă la acest tip de analize preventive la nivelul întregii populaţii. Deci, ceea ce propune Nicolăescu nu este de folos – ci, eventual, costisitor şi păgubos. Despre posibilitatea practică, într-un sistem funcţional, de a-i aduce pe toţi aceşti oameni, sistematic, la control, nu mai vorbesc. Cum nu vorbesc despre această orbire a aproape tuturor funcţionarilor români – de la cei de la “ghişee” la judecători şi medici – de a considera că ei sînt nişte feudali în faţa cărora cetăţenii, contribuabilii, împricinaţii, pacienţii sînt nişte iobagi pe care stăpînul îi cheamă la el cînd vrea: se pierd milioane de ore de muncă anual din cauza mentalităţii acestor oameni care-i plimbă pe ceilalţi cum vor muşchii lor (sau creierele lor orgolioase).

Problema cea mai gravă este alta: în mintea acestor creatori ai legii prevenţiei este boala. Ştim, deja, că, în spatele multor acţiuni de prevenţie a bolilor, chiar patronate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, se ascund, în realitate, interesele marilor producători de medicamente, aparatură şi produse medico-farmaceutice – şi, în subsidiar, ale reţelelor de farmacii, dar şi ale medicilor (în primul rînd privaţi şi, în al doilea rînd, ale celor momiţi la diverse congrese şi “traininguri”). Numai că, aproape niciodată, medicul nu tratează boala, ci bolnavul. Iar legea “noului” PNL nu rezolvă nimic. Nimic altceva decît ia banii degeaba, mînuind nişte hîrtii ş1i aranjînd felurite “programe”, din ale căror costuri să-şi asigure şi ei accesul la borcanele cu miere. De ce ar trebui un organism paralel cu al Ministerului Sănătăţii – Dacă, ni se spune, banii ar trebui să vină tot de la acelaşi minister?!

În realitate, sistemul de sănătate din România este bolnav tocmai din cauza acestor “jmecheri” care se oferă să-l însănătoşească. Pun o întrebare: ce programe de prevenţie ne trebuie, dacă, în materie, de exemplu a sănătăţii dinţilor copiilor nu există un sistem eficient de cabinete stomatologice şcolare?! Mai pun o întrebare: dacă sistemul medicilor de familie nu este eficient (medicii de familie lucrează trei zile a patru ore dimineaţa, alte două după-amiaza, iar de vineri după-amiază pînă luni după-amiază sînt “liberi”), de ce nu s-ar putea reface sistemul policlinicilor cu funcţionare permanentă, care să nu-l mai oblige pe bolnav să apeleze la Serviciul de urgenţă, dacă-l apucă necazul în perioada în care medicul său de familie este “liber”?! Şi, pentru că toată lumea vorbeşte despre faptul că sistemul de sănătate nu este suficient de bine finanţat, ce-ar fi dacă Ministerul de Finanţe ar accepta un sistem cu circuit închis, în care impozitele provenite de la cabinetele şi clinicile medicale private să se întoarcă exclusiv către Ministerul Sănătăţii?!

Fireşte, sistemul de sănătate din România merită dezbateri mult mai ample, mai aplicate (vertical şi orizontal) şi în care să se ţină seama deopotrivă de interesele medicilor, dar şi ale pacienţilor. Că de fabricanţii de medicamente şi marile reţele de farmacii nu mă doare capul.