Să trăiţi!

N-am nici o îndoială: cei mai mulţi dintre cititorii ziarului nostru îşi amintesc. Drepţi! Culcat! Salt înainte! Târâş! La umăăăăăr arm! Gaze! Bază soldatul Păstârnac, pluton adunarea!

Câtă bătaie de joc, câtă mizerie şi câtă degradare umană au înghiţit cei care, la un moment dat, erau încorporaţi.

Pentru a-şi apăra patria!

Şi-au apărat-o, făcând cumpărături doamnei colonel Escu, ca locţiitor unic în aşternut pentru dom’ general Ionică, culegând porumbul pentru badea Gheo şi măturând străzi în locul celor de la administraţia… parcurilor. În timpul liber, frecau cu periuţa de dinţi buzile cazărmilor pestilenţiale şi încasau picioare unde vă gândiţi dumneavoastră de la sergenţii-cocoşi, care au văzut pentru prima oară ghezăşul cu ocazia recrutării.

Nu vă gândiţi la noi! Cei care, la o vreme, împărţeau cu dărnicie „planton schimbul doi” îşi completează pensia amărâtă de generali , muncind, cu sudoarea frunţii la regiile autonome, jefuind, la drumul mare, pe amărăştean. Cum spuneam, nu despre noi este vorba, ci despre franţuji. Macron şi mama lui (pardon, soţia lui!) le pregătesc urmaşilor mareşalilor din raniţa lui Napoleon, armată. Deocamdată 6 luni.

De ce oare?

În primul rând, pentru că RADP-urile lor nu încadrează generali în rezerva retragerii. Şi din acest motiv,înstelaţii nu prea au… obiectul muncii dupe care să bea apă din marmită şi să mănânce fasole la cazanul popotei care este. Statul ţine tot mai greu haita de „apărători ai patriei” ce au salarii împovărătoare. Aşadar: nu-i mai bine pe gratis! Cu alte cuvinte, nu-i mai bine să-l înrolezi pe răcan, să-i dai soldă cu care îşi poate cumpăra câteva pachete de ţigări? Restul merge la dom’ general, colonel până la locotenent. Au şi oamenii ce face, pregătesc şi carne de tun pentru conflictele regionale şi, doamne fereşte!, pentru cele globale, are şi generalul satisfacţia muncii împlinite, şi flăcăul că scapă de Măria (lor), pe care tocmai a lăsat-o groasă, dar nu are nici un chef de însurătoare.

Ţară, ţară vrem ostaşi!

Aşa e strigătul de luptă al celui care, oricum, se află sub păpucul ari’meticienei de nivel mondial, căci, se ştie, chimia nu mai e la modă.

Din… surse franceze demne de încrederea altora, aflăm că, în Hexagon, se va aplica metoda românească: cu cântec, înainte marş! Iar la vremuri noi, cuvinte vechi: Să mergem copiii patriei,/ a sosit ziua gloriei! Ideea asta, năstruşnică în felul ei, după ce societatea civilă a reuşit să radă de pe suprafaţa pământului armata obligatorie, va prinde rădăcini. Ştiţi cum se zice: când Franţa strănută, Europa are guturai.

Şi se ia, credeţi-mă!