Să stimulăm creativitatea penitenciară!

Ilie Călian

Nu sînt invidios. De ce-aş fi invidios pe cei care-au izbutit să scrie nişte cărţi – dacă n-ar fi avut acel minunat răgaz pe care ţi-l oferă închisoarea?! Nu sînt cîrcotaş. Dimpotrivă, ca un bun patriot, iubitor al culturii naţionale, nu pot decît să mă bucur că patrimoniul spiritual naţional s-a îmbogăţit nesperat în ultimii ani. Aflu că, în trei ani, aproape 200 de deţinuţi din puşcăriile noastre au scris felurite “lucrări ştiinţifice” (unii – cîte patru – cinci, sau chiar zece), de la, să zicem, “Steaua şi Becali”, la “Controlul calităţii peştelui, batracienilor şi fructelor de mare” a lui Sorin Apostu. La urma urmelor, dacă, prins de mulţimea treburilor zilnice, omul n-are timp să elaboreze lucrarea ştiinţifică pe care o are-n cap şi pentru care, de bună seamă, îşi făcuse “un geamantan de fişe”, de ce n-ar face-o în tihna închisorii – ajutat de rude, colegi, prieteni, care-i aduc “bibliografia la zi”: felurite cărţi şi reviste noi?!

Desigur, ar fi mai simplu pentru scriitorii de ficţiune: aceştia au în cap tot ce le trebuie, aşa că n-au decît să-şi scrie poeziile, romanele, piesele de teatru sub supravegherea gardienilor. Ar izbuti şi ei să-şi reducă pedeapsa cu cîte 30 de zile pentru fiecare volum. Dar pictorii, sculptorii, muzicienii? Ei n-ar trebui să aibă aceleaşi drepturi temniţăreşti ca savanţii? Sau regizorii de film? Lor nu li s-ar putea crea condiţii ca să realizeze nişte filme – măcar documentare, în decorurile şi cu personajele de la faţa locului?!

Zicea Adrian Năstase că, de fapt, dacă respectivii autori ar fi muncit la bucătăria sau grădina de zarzavaturi ale închisorii, ar fi beneficiat, poate, de o reducere chiar mai mare a perioadei de detenţie. De ce n-au făcut-o?! Evident, pentru că aia ar fi doar “muncă în folosul comunităţii”, – or ei, mai presus de toate, au fost împinşi de harul sfînt al creaţiei stiinţifice individuale! Cel puţin aşa ar trebui să credem. Poate că unii dintre ei ar recunoaşte în particular că nu se pricep la bucătărit şi grădinărit, ori că sănătatea nu le permite eforturi fizice – explicaţii absolut rezonabile. Însă tare mă tem că veritabila explicaţie în cazul multora este alta: au avut, în sfîrşit, ocazia să se “dea” intelectuali, savanţi, scriitori! Adică nu nişte terchea-berchea. Păi, cum să muncească la bucătărie Becali alături de vreun fost coleg de breaslă, oier, de se va fi nimerit unul pe la puşcărie?! Nu, dom’ Gigi trebuie să se arate intelectual, specialist în patristică şi istoria ortodoxiei… În privinţa altora – ei simţeau nevoia să-şi îmbunătăţească CV-ul, cu cîteva titluri în plus la “bibliografia creaţiei ştiinţifice personale”, eventual ca pregătire pentru vreun nou doctorat… Dar, mai presus de toate, satisfacţia ca, după ieşirea din puşcărie, să-şi arate un raft de bibliotecă încărcat cu creaţiile proprii.

Dar, în alte cazuri, ar fi vorba, cred, de o muncă reală. Păi, dacă aşa stau lucrurile, să le analizăm mai temeinic. Întîi, este evident că nu facem niciun gheşeft trimiţîndu-i la puşcărie pe scriitori, pictori, muzicieni şi alţi artişti – că aceştia oricum nu se lasă, chiar dacă n-au pe masă nici porţia sigură de la puşcărie: ei tot inventează ceva. În al doilea rînd, ştim că avem “domenii” din felurite ştiinţe în care stăm prost. N-ar fi mai bine, oare, ca Academia Română să şoptească ceva la Procuratura generală, la DIICOT, la DNA şi să se umple o puşcărie cu nişte savanţi cărora numita academie nu le poate asigura fonduri pentru cercetări?! Sau: dacă tot s-a plîns premierul de irosirea banilor pe studii de fezabilitate, nu s-ar putea ca specialiştii respectivi să fie ţinuţi într-o puşcărie de maximă siguranţă, pînă fac, rapid, nişte studii ca lumea?! În acest caz, cheltuielile ar fi extrem de mici. În ultimă instanţă, s-ar putea crea un sistem eficient: înainte de a “intra în pîine”, miniştrii, secretarii de stat şi directorii din ministere, care au ca rol conceperea planurilor de guvernare, ar putea face un stagiu de creaţie în puşcărie, în liniştea dintre ziduri…

Cred că se va ajunge la aşa ceva în curînd, întrucît sistemul acesta a dovedit că stimulează creativitatea. Cum, deja, au ajuns în puşcării, sau pe-aproape, şi un număr apreciabil de oameni cu studii juridice (avocaţi, procurori, judecători), ne putem aştepta, din partea acestora, la scrierea unor comentarii şi proiecte importante, care să perfecţioneaze Codul penal, Codul civil, Codul muncii…