Să ne mutăm în Africa: acolo nu ninge

ILIE CĂLIAN

Sînt liniştit: România se poate feri de valurile de imigranţi din “ţările calde” printr-o “jmecherie” simplă. Anume: să creeze nişte tabere pentru refugiaţi undeva prin Bărăgan, pe la Carpaţii de Curbură, prin Dobrogea şi să aducă acolo cîteva zeci de mii – dar nu oricînd, ci acuma, iarna, la vreme de ninsori şi viscol, să simtă şi ei Crivăţul, să rămînă fără curent electric şi încălzire şi, mai ales, fără putinţa de a evada spre… zările lor mai calde. Sînt convins că le-ar trece che-ful nu doar de a se stabili în România, ci chiar de a tranzita-o. În ce-i priveşte pe moldo-valahi, lor le propun să facă invers: să se sta-bilească în Africa, undeva mai pe-aproape, desigur, dar unde nu ninge.

Plictisit, pe moment, de jocurile politice sterile şi curios să aflu cum se “descurcă” în acest moment un guvern de genii tehnocrate, privesc la televizor “noutăţile”: parcă s-au scos din arhivă imaginile din anii trecuţi, cu aceleaşi “probleme”. Aud un primar plîngîndu-se că satul cutare e izolat. Păi, i-a apucat ieri, în sfîntă zi de duminică, i-a apucat pe toţi sătenii nomadismul?! Unde aveau de mers?! La mine-n cartier, deşi nu era, dimineaţă, pic de zăpadă, pe străzi şi alei nu circula aproape nimeni, maşinile stăteau parcate cuminţi şi nici măcar în preajma bisericilor nu era aglomeraţie. Mai aflu că, în Bucureşti, peste 190 de copaci s-au prăbuşit peste vreo 135 de automobile. Păi, nişte minţi luminate, de la nu ştiu care direcţie de primărie, ar trebui (ca, de altfel, în orice localitate) să treacă peste văicărelile. iubitorilor de natură şi ecologiştilor improvizaţi şi să facă ceea ce orice om normal ştie: să taie şi să sădească.

În privinţa şoselelor înzăpezite – nimic nou. Este clar, pentru orice om, repet, normal, că, în condiţiile în care simultan ninge abundent şi viscoleşte, este imposibil să asiguri curăţarea “la negru” a şoselelor. Întrebarea e alta: de vreme ce de vreo săptămînă meteorologii ne-au avertizat în legătură cu iminenţa acestor fenomene, ce căutau pe drumuri persoanele care nu aveau nici obligaţii de serviciu, nici urgenţe medicale?!

Mai grav este că se repetă situaţia avarierii reţelelor de cu-rent electric. Aici merită să medităm puţin la imbecilitatea politică. De ani de zile, primarii, la îndemnul şefilor lor de partid, oferă electoratului proiecte aiurite – ba chiar cheltuiesc o groază de bani pentru investiţii care, dacă nu sînt întrutotul inutile, nu intră în “urgenţa-ntîi”: terenuri de sport în pantă, parcuri de distracţii între sate, piscine în localităţi fără apă curentă etc. Vă amintiţi cum părăduia banii Elena Udrea pe asemenea proiecte (sau, la noi, Emil Boc, pentru “Someşul navigabil”)? Normal ar fi ca, în zonele respective, fiecare primar din proprie iniţiativă, sau mai mulţi împreună, să fi propus guvernelor proiecte prin care reţelele de medie şi joasă tensiune să fie îngropate (cu grija cuvenită), să se planteze perdele forestiere, să se înalţe parapete permanente în anumite locuri, iar pentru altele să se achiziţioneze, pentru a fi insta-late din timp, parazăpezi. Mă tem că, dacă vom face calcule riguroase, vom afla că toate pagubele produse an de an – şi cheltuielile pentru remedierea lor – sînt mai mari decît valoarea investiţiilor necesare. Desigur, asemenea proiecte ar fi putut fi corelate cu achiziţionarea, la nivelul comunelor, a utilajelor necesare pentru deszăpezire.

Şi, nu în ultimul rînd: pe vremuri, localnicii – din sate, din oraşe – puneau mîna pe unelte şi nu aşteptau să vină cineva să-i “salveze”. Am auzit o cucoană, din nu ştiu ce oraş, care apela înlăcrimată la un post de tele-viziune să intervină pe lîngă autorităţi să se refacă linia de curent electric din nu ştiu ce sat, pentru că “ai săi”, de-acolo, sînt dispe-raţi: n-au lumină şi li se strică mîncarea-n frigider. Acum am înţeles marea afacere americană cu vînzarea frigiderelor la eschimoşii din Alaska.