Să laşi ceva în urma ta…
• de vorbă cu directorul Casei municipale de cultură, dl. Dan Brudaşcu •
Mulţi dintre noi trec prin viaţă, căutînd confortul. Şi totul pare o scurgere lină – doar rutină şi cantitate. Alţii se lasă pradă mîndriei unor dăruiri. Şi se disipează în tot atîtea filoane de forţă naturală. Interlocutorul meu este un ardelean care, cînd se entuziasmează, rupe echilibrul a tot şi toate, cu vocaţia omului de cultură. Rezultatul: peste 3500 de texte scrise în reviste, traducerea a 850 de poeţi din toată lumea şi aproape 100 de cărţi publicate
– Casa de cultură a municipiului Cluj-Napoca reuşeşte să devină, graţie unei mai atente preocupări a personalului ce lucrează aici, să se implice în activitatea culturală a cetăţii. Am adoptat un sistem de colaborare, de parteneriat cu diverse instituţii. Spre bucuria noastră, trebuie să anunţ că toate facultăţile Universităţii “Babeş-Bolyai” au răspuns întotdeauna afirmativ invitaţiilor de colaborare pe care le-am lansat. Şi celelalte universităţi clujene de stat sau particulare au răspuns cu promptitudine, reuşind să organizăm acţiuni de interes, datorită nivelului intelectual deosebit pe care-l au şi reţetei pe care o folosesc şi care abordează o paletă extrem de largă de domenii şi teme, de un nivel academic indiscutabil. Avem parteneriate şi cu institutele de cercetare ale Academiei Române. În cadrul rubricii “Personalităţi Mari, personalităţi ale Cetăţii”, rememorăm faptele şi activitatea unor personalităţi din spaţiul cultural românesc. De fiecare dată instituţiile solicitate, conducătorii acestora s-au implicat în a ne asigura suportul academic şi universitar de care era nevoie. Vreau să vă spun că preconizăm să realizăm parteneriate cu instituţii similare de cultură din oraşele înfrăţite. Pînă în momentul de faţă, am reuşit să invităm la festivalurile noastre anuale de ghitară şi reprezentanţi ai unor municipalităţi cu care Cluj-Napoca este înfrăţit. Şi, cu siguranţă, vom continua şi în viitor aceste acţiuni. Un lucru deosebit de important pentru noi: la Zilele Clujului am avut posibilitatea să întîlnim reprezentanţi ai unor municipalităţi din străinătate şi am purtat discuţii pe tema unor posibile cooperări, inclusiv accesări de fonduri europene. Koln-ul, bunăoară. Am identificat domeniile în care putem să colaborăm, să facem schimburi culturale, să conferim acestor raporturi de parteneriat şi înfrăţire o concreteţe mai substanţială. Ne gîndim, în primul rînd, la schimburile de formaţii artistice, organizarea de expoziţii de pictură, altele cu caracter documentar. Şi, desigur, schimburi de personalităţi, care să conferenţieze pe anume teme de specialitate. Vom realiza, de asemenea, şi participări ale formaţiilor Casei de cultură la o serie de manifestări cultural artistice, precum şi competiţii, turnee, spectacole, concerte atît în ţară cît şi în străinătate
– Programe ambiţioase, care costă!
– Trebuie să vă spun că fondurile pentru asemenea activităţi nu le obţinem de la bugetul local, ci din sponsorizări şi donaţii. Traversăm o perioadă economică mai puţin fastă şi nu vrem să facem presiuni asupra banului public, cu toate că asemenea manifestări aduc un plus de prestigiu culturii clujene, imaginii oraşului nostru într-un posibil dialog cultural paneuropean.
– Aveţi cuvinte de laudă la adresa micuţului colectiv al Casei municipale de cultură. Spunenţi-mi cîte ceva şi despre conducătorul ei.
– Am urmat cursurile liceale la Cluj şi am avut şansa de a învăţa la Liceul nr. 1, Şincai, pe atunci condus de profesorul şi poetul Petre Bucşa. Am urmat facultatea de engleză-română la Cluj. Iniţial am vrut să urmez arheologia. Îl cunoscusem pe Constantin Daicoviciu, cu un prilej aniversar al Veturiei Goga. El mi-a deschis apetitul pentru cunoaşterea istoriei. M-am lăsat însă… deturnat de profesorul Trifu, profesor la Universitatea din Londra, venit cu un grup de studenţi englezi la Ciucea. La facultate am început şi aprofundarea studiilor, ocupîndu-mă şi de diverse teme de cercetare. Iar la terminare, am fost repartizat la Braşov.
– O perioadă extrem de prolifică, după cîte ştiu.
– Este perioada în care am colaborat intens cu revista “Astra”. Numai că a venit şi vremea cînd nu m-am mai ridicat la… nivelul exigenţelor cenzurii. Şi mi-a fost interzis să public. Apoi, am revenit la Cluj, în urma unui concurs pe care l-am dat pentru un post de redactor la Radio Cluj. Am reuşit şi am făcut numeroase emisiuni culturale şi religioase. O perioadă complexă şi contradictorie, datorită tensiunilor de ordin religios. Am păstrat însă echidistanţa, principiul neimplicării personale în dezbaterea vremii. Am considerat că un ziarist are obligaţia de a informa şi nu de a impune ascultătorului sau cititorului punctul său de vedere. După o vreme am înfiinţat primul post de televiziune privat, în subordinea financiară a unei companii de asigurare. M-am mutat mai apoi la Primărie, perioadă în care am coordonat Curierul Primăriei – un ziar… lizibil şi cultural, totodată. Aici au debutat oameni care au devenit, în timp, personalităţi ale culturii naţionale. De asemenea, aici au apărut texte ale unor importanţi oameni de cultură din Transilvania, din centrul universitar clujean, dar şi de la nivel naţional, precum şi dinafara ţării. La sugestia unor scriitori locali am fondat Cetatea culturală. Revista a trăit pînă prin 2004, dar la un moment dat s-a întrerupt finanţarea. Am reluat mai tîrziu ideea, reuşind să mă apropii de numărul 100. Numai că dificultăţile financiare…
– În tot acest timp aţi continuat să scrieţi.
– Am publicat o serie de dicţionare, traduceri, eseuri, cărţi de istorie literară, exegetică. Am publicat poezii în Croaţia, cărţi în Coreea de Sud (în limbile engleză, coreeană, română). Iar de curînd au apărut cele mai recente antologii ale poeţilor Ion Cristofor şi Vasile Mic în română şi engleză. Un prieten, David Leo, trăitor la Londra, s-a uitat peste versiunea engleză a cărţilor. Mi-a făcut cîteva sugestii şi, după apariţie, am trimis cîteva exemplare în Anglia. Mi-a comunicat că un exemplar l-a trimis părinţilor, care trăiesc nu departe de insula Sfînta Elena, Asuncion. În restaurantul familiei sale de acolo au organizat o seară de poezie românească. Şi, mi s-a spus, a avut un deosebit succes. Este în curs de realizare o antologie a poeţilor clujeni la început de mileniu III, pe care o voi publica în limba română şi o versiune englezească. Urmează poeţi şi din alte zone ale ţării, pentru că, am convingerea, există un potenţial care poate să ne folosească în dialogul atît de necesar dintre cultura română şi spiritualitatea occidentală. Continui, desigur, munca de tălmăcire a valorilor poeziei universale.
– În 2000 aţi devenit parlamentar.
– Deputat de Cluj.
– Circulă un zvon, cum că aţi reveni în politică. Confirmaţi?
– Am avut, în ultima perioadă, o serie de întîlniri involuntare cu diferiţi cetăţeni. Şi care mi-au cerut să fac ceva pentru ei. Nu pot! Nu sînt vînzător de iluzii şi nu promovez alt tip de relaţii decît cele care sînt legale. Şi nu vreau să fiu un promotor al traficului de influenţă. Tocmai aceste solicitări m-au făcut să cred că nu am dreptul să stau deoparte. Eu mă consider un om împlinit. Ceea ce am făcut şi fac îmi dau convingerea că nu am nevoie personal de nimic. Dar experienţa pe care am acumulat-o, cunoştinţele pe care le am ar merita puse în slujba semenilor. Mi-am autoimpus absenţa din viaţa politică, datorită unei atitudini primitive în acest domeniu şi unor acţiuni de tip brigandesc în a mă îndepărta de nevoile cetăţenilor. Cu toată modestia – n-am nevoie de asemenea false onoruri! Dar clujenii au nevoie de cineva care să le apere interesele.
Dezinteresat, cum spuneam.
Radu VIDA
Comentarii recente