S-a prins!

Dacă nu va fi dat afară pentru iniţiativă… contra, Eugen Teodorovici va intra în analele de după Revoluţie ca un om care a făcut măcar o faptă bună. S-a prins omul că prea multă lume taie frunze la câini, că prin ministere colcăie de putoreală, iar administraţia centrală e confundată cu un sanatoriu în care toată lumea ia, dar nu dă mai nimic.

Vor dispărea 4000 de posturi!

Mult? Puţin? Noi nu avem de unde să ştim. Dar e clar că „şmecherie de la Finanţe” nu mai are bani în puşculiţă să plătească şi pe cei care muncesc, şi pe cei care chiulesc en gros. Şi taie în carne vie, exemplu fiind dat chiar de ANAF-ul din subordine. Pleacă şi de la Externe (inclusiv demnitari) şi de la toate ministerele, în general, pentru că s-a umflat orezul, şi s-a subţiat mălaiul!

De apreciat.

Există însă un… „dar”. Pentru că, ştim cu toţii, birocraţia are marele dar de a se reface cât ai zice peşte. Ba, dacă atenţia celor care gestionează situaţia slăbeşte, există toate şansele ca, la un moment dat, să ne trezim că „în schemă” sunt chiar mai mulţi decât au fost daţi afară. Şi încă ceva: ochiul vigilent al celui care gestionează visteria ţării trebuie să fie aţintit şi asupra matrapazlâcurilor ce se petrec în teritoriu.

Sigur, administraţia centrală este umflată, dar nici cei din „provincie” n-au stat departe de…. pompă. Primăriile din oraşele şi comunele patriei dau pe-afară! La propriu. S-au angajat pe ruptelea rude, prieteni, cunoscuţi, şpăgari, s-au inventat posturi noi, fără nici o relevanţă pentru bunul mers al comunităţilor, s-au imaginat tot felul de sinecuri: biblioteci nefrecventate de nimeni, case de cultură doar cu numele, dar în realitate instituţii care ascund hălci de birocraţie crasă, muzee fanteziste şi fără nici o relevanţă pentru memoria colectivă prezentă şi viitoare ş.a.m.d. Atrag atenţia doar asupra punctelor turistice, răsărite ca ciupercile după ploaia (UE) şi care au angajaţi absolut inutili, fără pic de cunoştinţe despre ce şi cum în chiar ţinuturile unde, cică, oferă informaţii turistice, oameni care n-au făcut turism la viaţa lor, dar ştiu să dea indicaţii pentru alţii care au bătut lumea, chiar fără să aibă nevoie de pliante, hărţi, sfaturi aiuritoare…

Mai spunem în context că şi legea partidelor a dus la o creştere semnificativă a birocraţiei inutile. Pluralismul politic e bun, atîta timp cât legea este favorabilă mersului impecabil al democraţiei. Dar, când 3 oameni se pot aduna şi înscrie într-un partid, se cheamă că ceva nu-i în regulă. Ar trebui mai mare grijă pentru creştere economică, din care bugetarii să-şi poată extrage resursele (mare parte sub forma impozitelor) şi o mai mică preocupare pentru creşterea salariilor bugetarilor. Este calea cea mai sigură de distrugere a firavelor iniţiative private şi, totodată, implementarea unui clivaj social, ce nu duce decât la dezbinare şi cenotaf.

RADU VIDA