România – țara pensionarilor „tineri”

Deunăzi mi-a sărit în ochi ca o așchie știrea că în România crește și altceva decât corupția, care ne așează frumos în topul fruntașelor din Uniunea Europeană la acest capitol, imediat după Grecia și Bulgaria.

Ca o consolare, dar și ca un paradox, ținând cont că românii nu sunt printre cei mai fericiți oameni de pe pământ, totuși în România a crescut speranța de viață. Nu am ajuns eu la această concluzie, ci Institutul Național de Statistică. Potrivit datelor furnizate de acesta, tot mai mulți oameni bat la porțile vârstei de 80 de ani. Aceeași sursă arată că, totuși, România se confruntă cu un declin demografic, accentuat de creșterea mortalității, în condițiile în care natalitatea a crescut. Un alt factor al acestui declin demografic îl constituie emigrarea, a doua cauză ca importanță ce favorizează reducerea populației. Un calcul matematic ne arată că în România sunt 117 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere. Decantând situația se naște o problemă și încă una cu multe necunoscute, care cere pricepere din multe puncte de vedere. E bine că speranța de viață a crescut, dar îmbătrânirea populației afectează mediul de afaceri, în special marile companii ce joacă pe piața românească. Dar nici firmele mici nu stau bine din acest punct de vedere, fiind afectate de lipsa dinamismului, ceea ce le împiedică să performeze și să treacă la următorul nivel de dezvoltare. Concret, dacă în 1990 existau 0,4 pensionari la fiecare salariat, astăzi vorbim în alte limbi, adică de 1,2 pensionari la fiecare salariat. O consecință a îmbătrânirii populației va afecta rata internă de economisire și implicit investițiile. O alta se referă la presiunea ce va fi exercitată asupra bugetului de stat, prin majorarea cheltuielilor pentru asistență socială și sănătate, care va afecta creșterea economică. Prin urmare, pensionarii reprezintă o problemă, după unii „o povară națională”. Dar eu zic că cei care intră cu succes în această categorie sunt așa numiții „pensionari tineri”. România este una din puținele țări în care vârsta legală de pensionare diferă în funcție de…gen. Dar limitele impuse de lege nu sunt respectate, iar unii forțează legea și, invocând excepțiile, dezertează și se retrag la vatră mult mai devreme. Unii invocă motive de sănătate, alții au vârsta necesară, dar nu au muncit suficient, iar alții o fac anticipat. Cei din ultima categorie au pensiile cele mai dolofane. De exemplu, pensionarea la 45 de ani, permisă în Armată, împovărează bugetul de stat din pricina facilității. Cei anticipați sunt privilegiați, fiindcă beneficiază de legi speciale, iar printre aceștia se află parlamentarii, care se retrag cu până la 85% din veniturile ultimei luni de activitate. Politicienii noștri au început 2019 în forță, cu majorări semnificative ale propriilor venituri, respectiv 10%. Procentul nu rupe gura târgului dacă vorbim de remunerația amărăștenilor, dar contează când aducem în discuție salariul președintelui României, Klaus Iohannis, pe al cărui fluturaș scrie 24.960 lei. Un calcul matematic ne arată că salariului omului aflat în fruntea României a crescut cu aproape 2200 de lei. Mă apucă râsul când mă gândesc că sunt o grămadă de români care nu câștigă atât pe lună. „Pârliții” Parlamentului, așa-numiții senatori și deputați simpli, sunt remunerați cu o indemnizație netă de 18.720 de lei pe lună. Vă las pe dumneavoastră să stabiliți cât reprezintă 85% din aceste sume și veți înțelege cât de păcătoase sunt aceste pensii anticipate.

În ce constă anomalia? Pensiile anticipate sunt mai mari decât cele pentru limita de vârstă. Din cei aproape 5 milioane de pensionari pe care îi are România la această oră, un număr semnificativ beneficiază de pensii anticipate. S-ar părea că din 2021, românii vor avea doar pensie anticipată, de care aceștia vor beneficia numai cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare și doar dacă au atins stagiul de cotizare de 35 de ani. În prezent, românii pot accesa pensia anticipată dacă au depășit cu opt ani stagiul complet de cotizare.

În concluzie, pensionările masive din perioada 1999-2000 n-au făcut altceva decât să mascheze șomajul din privatizare. Împrumuturile de la fondul de pensii pentru a umple găurile bugetare au distrus sistemul. Privilegiile din legea pensiilor au dus la apariția pensiilor speciale și „nesimțite”.

Cristian FOCȘANU