Repetenţi şi la Educaţie şi la Cercetare

În timp ce mai toată floarea politichiei româneşti se zbate zor nevoie mare pe tema referendumului cu familia, că doar asta-i marea problemă a societăţii româneşti, Ziua Mondială a Educaţiei ne-a prins cu interimari şi la Ministerul Educaţiei şi la Ministerul Cercetării şi încă cu unii care chiar n-au nici un fel de treabă cu domeniile respective. De altfel, preocuparea politicienilor noştri faţă de educaţie şi cercetare sau, mai bine spus, lipsa acesteia, este binecunoscută, aceste două sectoare ale societăţii româneşti fiind tratate ca nişte copii orfani.Î

România a alocat în 2016 doar 0,48% din PIB pentru cercetare, cu mult sub media de 2,03% din PIB cheltuită în Uniunea Europeană. Aproape că era să fim campionii de la coadă şi la acest capitol, atîta doar că am avut noroc cu Letonia, care a alocat cercetării numai 0,44% din PIB şi astfel ne-a suflat, la mustaţă, prima poziţie. Tot pe penultimul loc în UE suntem şi la numărul angajaţilor în cercetare şi dezvoltare, cu numai 0,3707% din populaţia activă, mai grozavi decât noi fiind doar ciprioţii, cu un procent de 0,3088%, media la nivelul UE fiind de 1,2245% din populaţia activă. Exact pe acelaşi loc ne situăm şi la cererile de brevete, cu 5,11 cereri de brevete la un milion de locuitori, cu mult sub media europeană, de 111,97 cereri de brevete la milionul de locuitori.
Aşa că nu trebui să ne mirăm că ocupăm chiar ultimul loc din Uniune în domeniul inovării, unde lider european este Suedia, urmată de Danemarca, Finlanda, Olanda, Marea Britanie şi Luxemburg. În domenii specifice de inovare, Uniunea este condusă de Danemarca (resurse umane şi mediu propice inovării), Luxemburg (sisteme de cercetare atractive), Franţa (finanţare şi sprijin), Irlanda (inovarea în IMM-uri, impactul asupra ocupării forţei de muncă şi asupra vânzărilor) şi Belgia (reţele de inovare şi colaborare). Conform unui raport al Comisiei Europene, România este un inovator modest, iar din 2010 încoace performanţele ţării sunt în continuă scădere. Punctele noastre forte sunt “mediul prietenos cu inovaţiile” şi “efectele asupra vânzărilor”, în timp ce punctele slabe sunt “inovatorii şi investiţiile firmelor”, adică fix ceea ce contează. Mai mult, dacă anul trecut performanţele privind inovarea au avut cea mai mare creştere în Lituania, Malta, Olanda, Marea Britanie, cea mai mare scădere a fost înregistrată în Cipru şi România.

Despre educaţie ce să mai vorbim, căci, voarba aia, te doare mintea capului numai cînd te gândeşti la minunatele manuale, inclusiv cel de sport, cu care a început şi acest an şcolar. Nu ţin minte să fi existat vreun ministru al Educaţiei care să nu fi făcut vreo boacănă, singura lor preocupare constantă fiind să schimbe cât mai mult din ce a făcut predecesorul, aşa că învăţământul pare a merge mai rău ca pe vremea lui Spiru Haret.

Deageaba vor trimite politicienii profesorilor mesaje de felicitare de cele două zile decretate sărbători ale învăţământului – Ziua mondială a educaţiei din 5 octombrie, şi Ziua învăţătorului din 5 iunie – căci, fără nişte măsuri de bun simţ, doar cu ce avem acum ne vom trezi şi anul viitor.

Viorel DĂDULESCU